Se mai sfarseste inca un an…
Si daca de obicei sunt trista pentru ca ma gandesc ca imbatranesc pe masura ce trece timpul, de data asta sunt mai fericita ca nicicand.
Pentru mine anul acesta a fost un an coplesitor si destul de greu de dus, dar am reusit sa-l termin exact asa cum imi doream, asa ca azi sunt recunoscatoare si mult mai constienta de toate lucrurile invatate pe parcursul lui.
A fost un an extrem de ciudat si l-am simtit totodata ca fiind “Anul Relatiilor”.
Al relatiei de cuplu in primul rand, dar si al relatiilor de familie, de prietenie si de munca.
A fost un an in care m-am luptat mult cu mine, sufleteste vorbind.
A fost anul furiei nescoase la timp.
A fost anul descoperirilor de emotii ce stateau ascunse din cauza lipsei de curaj.
A fost anul adevarului si al strigatelor puternice.
A fost anul in care am constientizat ca pot atat de multe si ca sunt un om extrem de puternic.
A fost anul renuntarii la oamenii toxici si prefacuti pe care ii aveam in jur, dar care nu meritau absolut deloc pretuirea mea sincera si vulnerabila.
Si din pacate a fost si anul pierderilor subite ale unor oameni dragi…
A fost un an in care am muncit mult cu mine si cu sufletul meu de copil care zacea ascuns intr-un corp de femeie, de mama, de om mare…
Am muncit mult cu mine si am realizat enorm.
Am inteles ca sa pot sa fiu mai rabdatoare si mai blanda.
Am invatat cat este de usor sa scot la iveala curajul si vulnerabilitatea pentru a reusi intr-un final sa fiu autentica.
Sa fiu asa cum stiu eu ca pot sa fiu si sa nu-mi mai pese de cei care nu-si doresc sa conteze pentru mine.
Cel mai mult am simtit totusi ca am muncit anul acesta pentru relatia de cuplu, de care mi-am dat seama ca uitasem amandoi din pacate…
Desi am fost tot timpul unul langa celalalt si in permanenta impreuna in aproape orice activitate, eu cu Alex nu eram de fapt impreuna in sensul acela idilic al cuvantului.
In acel sens in care stiam eu ca putem sa fim noi doi…
Intrasem mai degraba intr-un malaxor al rutinei si al fericirii nazdravanilor pe care ii avem, fara sa ne dam seama ca ne-am pierdut pe noi pe traseu si ca am uitat ce inseamna sa fim “impreuna in doi”…
Si anul acesta am realizat cumva acest lucru si din fericire l-am realizat amandoi si am ales sa muncim cot la cot pentru a ne reconstrui impreuna, dar si pentru a ne aminti de relatia aceea misto pe care o dadusem uitarii.
Uitasem cum sa ne purtam atunci cand eram singuri, desi aveam senzatia ca o faceam grozav pana la un moment dat.
Uitasem cum sa ne purtam si cand nu eram singuri, dar atunci era mai usor sa ne gasim scuze fiecare dintre noi.
Uitasem sa ne mai zambim gingas ca altadata si sa ne mai privim in ochi minute in sir fara sa spunem nimic.
Uitasem sa ne mai exprimam dorintele si sa ne povestim tot ceea ce visam fiecare dintre noi.
Uitasem sa ne mai ascultam…sa ne mai surprindem…sa ne mai iubim ca la inceput.
Multi spun ca niciodata nu o sa mai fie ca la inceput.
Eu am refuzat mereu sa cred asta si inca refuz!
Eu cred cu tarie ca atunci cand iti doresti foarte mult ceva, iar dorinta aceea este inconjurata de multa iubire si mai ales de implicare, o sa reusesti intotdeauna sa-ti indeplinesti acea dorinta!
O privire, un zambet, un mesaj scris din suflet, o imbratisare plina de dragoste, o plimbare prin parc sau doar cateva minute pe zi petrecute in doi se pot intampla foarte usor atunci cand iti doresti asta cu adevarat.
Eu si Alex ne privim astazi in ochi si recunoastem sincer ca pana la inceputul acestui an am avut alte prioritati. Prioritati care fara sa ne dam seama si-au pus amprenta peste cine stiam noi ca putem sa fim unul pentru celalalt.
Tocmai de aceea nu regretam nici o secunda ca am ajuns aici in cele din urma, pentru ca scopul nostru a fost comun dar si maret, iar anul 2024 a fost pentru noi o lectie pe care trebuia sa o primim ca sa devenim mai constienti.
Asa ca anul acesta am realizat in sfarsit ca a venit momentul sa schimbam putin prioritatile si sa ne uitam mai mult la noi, la cel de langa noi, la ce ne dorim pentru relatia noastra de cuplu si la cum putem sa ne integram dorintele fiecaruia in rutina noastra zilnica.
Astazi suntem aici tot amandoi, pentru mult timp de acum inainte si desi anul a fost greu, ciudat, cu multa munca si efort din partea amandurora, a fost si deosebit in felul lui.
Deosebit pentru ca ne privim din nou in ochi unul pe altul si suntem bine cu noi si cu locul in care am ajuns.
Suntem cu sufletul impacat, ne iubim mai mult ca niciodata si stim de ce suntem noi doi aici si nu altcineva, de ce suntem impreuna, de ce a trebuit sa cadem si sa ne tavalim prin noroi in ultimul an de zile.
Placerea de a ne vedea luptand impreuna pentru aceeasi dorinta, dar si satisfactia ca dupa un razboi lung si dureros am ajuns cumva acolo unde a sperat fiecare dintre noi, ne fac sa concluzionam ca desi l-am simtit de multe ori ca pe un an dezastru, anul 2024 a fost un dezastru misto si constructiv.
Si da, ne-am tavalit prin noroi de multe ori, dar acum suntem poate mai curati ca niciodata.
Suntem curati in suflet si mult mai puternici sa cladim impreuna.
Suntem mai blanzi cu noi pentru ca ne-am inteles.
Suntem mai rabdatori unul cu altul pentru ca stim ce zace in fiecare dintre noi.
Suntem noi doi din nou ca la inceput si asta conteaza poate cel mai mult!
Sunt recunoscatoare asadar anului dezastru pe care l-am avut, caci datorita lui mi-am amintit ce zace in sufletul meu si am reusit sa si scot la iveala multe dorinte, ceva curaj si o mare dragoste fata de EL.
Am reusit in acelasi timp sa adun pe parcurs langa mine oameni care mi-au pansat sufletul la nevoie si care mi-au si ramas alaturi de atunci.
Am reusit si sa inteleg mai bine ca lucrurile se intampla intotdeauna cu un scop, ca unii vin si altii pleaca, dar mai ales ca atunci cand vrei cu adevarat se poate!
Iar acum ca se incheie Anul Relatiilor, sper din suflet sa inceapa un an al calatoriilor, caci asa imi este de dor de o fuga nebuna prin lumea asta mare….
Si mai sper ca 2025 sa ma surprinda pozitiv din toate punctele de vedere, pentru ca minusurile simt ca au fost lucrate deja in anul care se incheie.
Niciun Comentariu