Ma cuprind toate emotiile frumoase atunci cand ma gandesc la perioada in care am fost insarcinata. Au fost si cateva exceptii, pe care nu cred ca voi reusi sa le uit vreodata. Daca as putea totusi sa fiu mica din nou, mi-as dori sa fiu gravida atunci cand ma fac mare. De ce? Mi se pare ca din acel moment m-am schimbat complet si am inceput sa lucrez la cea mai buna varianta a mea.
Cum am primit vestea primei sarcini
Rares m-a surprins intr-o zi de primavara, mai precis in ziua de 23 martie 2012. Banuiam de o saptamana ca as putea sa fiu insarcinata, pentru ca imi intarziase menstra. O eventuala sarcina care nu fusese premeditata a fost si foarte greu de acceptat in cazul meu. Nu facusem nimic pentru a nu ramane insarcinata, dar nici nu am fost vreodata genul de femeie care sa viseze la copii si la o viata de familie.
Pana la urma si indemnata de oameni apropiati din jurul meu, mi-am luat doua teste de sarcina. De ce doua? Pentru ca pana in acel moment nu mai facusem nici un test de sarcina vreodata, asa ca unul in plus era necesar pentru un rezultat concret. Primul l-am facut nerabdatoare chiar in acea seara. Auzisem ca cel mai bine era sa il fac dimineata la prima ora, insa curiozitatea si nelinistea nu mi-au dat pace. Apareau 2 liniute pe el, insa a doua nu eram convinsa ca era foarte clara, asa ca am preferat sa cred ca este gresit testul.
In dimineata zilei de 24 martie, la ora 06:00 eram deja treaza si evident ca am facut si al doilea test. Si acesta a iesit la fel ca cel din seara trecuta, dar eu in continuare refuzam categoric ca sunt insarcinata. Alex vazand ca nu accept adevarul si ca o tin pe a mea cu testele gresite, s-a imbracat la ora 06:30 si s-a dus la farmacie sa mai cumpere un test.
S-a intors cu el, l-am facut si a iesit cu a doua liniuta cam stearsa fata de precendentele. Am recurs asadar la cel mai sigur mod de a ma convinge daca ce afisau testele se intampla cu adevarat si am mers la doamna doctor ginecolog pe care o aveam in acea perioada. Dansa era medic la clinica privata Puls, asa ca nu a fost prea greu, mai ales acum 8 ani de zile, sa gasesc un loc liber la ea chiar peste cateva ore in aceeasi zi. Acolo am facut al patrulea test de sarcina la solicitarea doamnei doctor, care a iesit tot pozitiv. Apoi tot ea mi-a facut o ecografie pentru a-mi da si o confirmare vizuala.
Prima experienta neplacuta
Ulterior cand s-a uitat pe fisa mea a vazut ca terminasem cu putin timp in urma un tratament prescris chiar de dansa cu un antibiotic contraindicat in sarcina. Asta a fost una dintre exceptiile despre care vorbeam la inceput.
Stimabila doamna doctor vazandu-mi fisa medicala, mi-a spus ca se vede la ecografie ca sunt insarcinata, insa e foarte devreme sa vorbim despre copil in situatia data. Inima nu-i batea inca si sansele ca acest lucru sa se intample erau minime dupa spusele ei. Mi-a spus ca exista riscuri foarte mari ca daca se va intampla totusi, sa nasc un copil cu malformatii din cauza tratamentului administrat.
Ne-am intors peste 3 saptamani la indicatiile doamnei doctor, ca sa vedem daca a evoluat sarcina si surpriza! A fost prima data cand i-am auzit inimioara micutului nostru nazdravan. Chiar si in aceste conditii ea ne-a recomandat sa renuntam la sarcina motivand ca suntem tineri (29 de ani) si nu are rost sa riscam o sarcina cu probleme. Apoi ne-a pus in fata o foaie de hartie unde sa dam cu subsemnatul atat eu cat si Alex, ca am luat la cunostinta absolut tot ce ea ne-a spus. Asta evident dupa ce ea a fost cea care mi-a recomandat acel tratament. Acum trebuia ca noi sa ne asumam consecintele si ea sa fie scutita de orice responsabilitate.
Am incremenit cand am auzit felul in care acest medic ginecolog punea problema si usurinta cu care un cadru medical poate face o asemenea recomandare. Am refuzat categoric sa renuntam la sarcina. Alex mi-a fost alaturi la orice decizie, si a avut incredere in mine ca voi face ce este mai bine pentru familia noastra. Nu mi s-a parut corect sa nu lupt pentru copilul meu, sau macar sa incerc sa aflu mai mult decat stiam de la stimabila doamna de la Puls.
Cum a decurs prima sarcina
Si asa a inceput o etapa noua in viata noastra. Au fost aproximativ 3 luni de zile de cercetari, intrebari, framantari, controale la alti medici ginecologi. Trei luni de chin din punct de vedere psihic si emotional, insa si foarte linistite din punct de vedere al trairilor mele ca femeie insarcinata. Nu mi-a fost rau, nu am avut greturi, nu ma ingrasasem foarte mult ( 13 kg toata sarcina ), nu aveam pofte si nici alte “simptome” despre care auzisem din alte experiente.
Eram in continuare o femeie normala, iar asta imi dadea o stare de bine si de liniste totodata. M-am stresat pe acest subiect pana cand am ajuns la medicul care mi-a facut calculele potrivite pentru a afla cat de riscant era tratamentul administrat de fostul meu medic ginecolog. Imi amintesc si acum felul in care domnul doctor Dan Secara m-a intrebat zambind daca imi doresc acest copil si m-a trimis acasa in urma raspunsului meu afirmativ. Mi-a spus sa stau linistita pentru ca tratamentul fusese administrat in perioada de dinaintea formarii embrionului, deci fara nici un risc asupra sarcinii mele.
Am plecat de acolo plangand, alaturi de Alex. El a fost singurul om care mi-a fost alaturi la orice ora din zi si din noapte in care am plans, m-am framantat si m-am intrebat ce sa fac cu viata mea si mai ales cu viata noastra.
De atunci a inceput frumusetea sarcinii pentru ca in ceea ce ma priveste pot afirma cu tarie ca sarcinile pentru mine au fost minunate. Toate trairile si emotiile intense, toate planurile de viitor pe care le faceam privind cum imi creste burtica, toata sensibilitatea pe care am dobandit-o pe parcursul sarcinii, toate miscarile micutului si toate vizitele la doctor in care il vedeam si in care ii ascultam inimioara, au facut din mine o femeie puternica si mai ales o mama implinita.
Cum am premeditat a doua sarcina
La Calin vestea a sosit diferit, pentru ca el a fost un copil premeditat. Alex isi mai dorea un copil, insa eu nu eram niciodata pregatita si ziceam mereu pas la orice propunere de a lui. La un moment dat insa, am simtit ca a sosit acel moment in care Rares mai avea nevoie de cineva in viata lui. Stiind cat de mult isi dorea si Alex acest lucru, mi-am dorit mult sa ii fac o surpriza atunci cand il voi anunta. Am facut apoi in asa fel incat sa raman insarcinata fara ca el sa stie si l-am pacalit ca inca iau anticonceptionale, cand de fapt eu le oprisem.
Am aflat ca sunt insarcinata de Sfantul Andrei in 2015. Totul se intamplase exact cum am sperat pentru a-i face un cadou surpriza lui Alex fix de Craciun. Mai aveam de asteptat aproape o luna de zile pana la a-i da vestea cea mare si nu mi-a fost deloc usor.
A doua experienta neplacuta
Inceputul sarcinii nu a fost asa cum speram si cum imi aminteam din prima intamplare de acelasi gen. A fost genul acela de sarcina in care primele doua luni au fost total neplacute din cauza greturilor si a starilor de rau permanent. Nu puteam sa mananc si in unele zile abia ma puteam ridica din pat. Fiind totusi ambitioasa de fel si dorindu-mi extrem de mult sa-mi iasa planul cu surpriza, am cam tras de mine cel putin in prima luna ca sa nu dau de banuit.
Alex a dat la un moment dat semne ca presupune ceva, pentru ca m-am simtit atat de rau incat minciunile mele nu prea aveau cum sa tina. Eram mai mereu lesinata si intinsa in pat, insa eu ma scuzam ba ca sunt obosita, ba ca sunt in acea perioada a lunii. Si uite asa cu scuze a trecut o luna pana la urma si a venit momentul magic. Acel moment pe care il asteptam atat de mult. Acel moment pe care si el il astepta nerabdator, chiar daca nu se astepta ca eu sa fac asta fara ca el sa stie.
Noi obisnuim ca in dimineata de Craciun sa ne trezim inaintea copiilor mereu. Atunci am facut la fel. Ne-am trezit inaintea lui Rares, dar eu si inaintea lui Alex pentru a-i putea lasa un cadou sub brad fiind atenta ca el sa nu-l deschida decat dupa Rares. Am lasat copilul sa se bucure de cadourile primite si apoi a avut si tati voie sa umble la al lui. Pe langa un cadou simbolic pe care ni-l facem intre noi cu ocazia Sarbatorilor, i-am lasat si o felicitare. In interiorul ei ii scrisesem un joc cu 13 intrebari si provocari , pentru ca 13 este ziua aniversarii noastre si ziua care intotdeauna ne-a purtat noroc de cand formam un cuplu, o familie.
A inceput sa citeasca si sa zambeasca pentru ca totul era facut sa il emotioneze si sa il inveseleasca totodata. A ajuns in cele din urma la punctul cu numarul 13, care era o provocare in care ii ceream sa-mi ridice bluza si sa ma priveasca goala. S-a emotionat, a zambit, dar a ridicat usor tricoul de somn pe care-l aveam pe mine. Apoi Rares care urmarea tot jocul nostru, mi-a vazut burtica desenata si scrisa si a inceput sa urle de uimire ca mami s-a desenat pe burta, caci da, asa i-am dat vestea cea mare lui Alex.
Si m-am bucurat ca am reusit sa pastrez secretul, pentru ca a fost exact cum ma asteptam. Alex s-a emotionat si s-a bucurat asa cum l-am mai vazut doar o data pana atunci. Rares era curios si a vrut sa afle cat mai multe, insa nu ne-a impiedicat sa ne manifestam trairile si nici nu ne-a stopat lacrimile, ba din contra, s-a bucurat alaturi de noi.
Dupa sarbatorile de iarna au disparut incet si toate simptomele negative ale sarcinii si m-am bucurat in continuare de o perioada minunata, de care imi era extrem de dor si care m-a ajutat la fel ca si prima experienta de acest fel, sa devin cine sunt astazi.
Burticile mele au fost nazdravane dar si linistite, plimbarete dar si certarete. Tot ele m-au invatat sa comunic intr-un mod deosebit, sa iubesc altfel, sa simt ce nu am mai simtit vreodata si sa ma las prada unor emotii care nu credeam ca pot exista.
Comunicarea si relatia deschisa cu medicul ginecolog si sprijinul si dragostea enorma a sotului meu, au contribuit la asta si le multumesc si astazi din suflet amandurora.
Pot spune ca experientele au fost diferite, cu trairi unice, emotii puternice si uneori asemanatoare, cu ganduri frumoase si visuri marete. Rezultatul acestor perioade este viata mea de astazi de care sunt extrem de mandra. Sunt nazdravanii nostri care imi bucura zilnic privirea, care imi dau energie si in acelasi timp imi consuma bateriile, nazdravanii pe care ii ador si care ma fac cea mai fericita fiinta de pe intreg globul pamantesc.
Niciun Comentariu