Scrisoare catre un suflet bun

Astazi este despre unul dintre cei mai buni si mai frumosi oameni din viata mea. Este despre femeia care m-a crescut de multe ori si care atunci cand o facea imi oferea toata dragostea ei. Este despre un om care iubeste enorm copiii si care a stiut sa ma faca sa o iubesc infinit. Este despre implicare, familie, sinceritate si iubire neconditionata. Este despre bunica mea.

Mamaia, caci asa o strigam inca atat eu cat si nazdravanii, isi sarbatoreste astazi ziua de nastere si implineste 88 de ani. Este parte din sufletul meu si nimic nu o va scoate vreodata de acolo. Este ardeleanca, dar una care contrazice toate bancurile cu ardeleni. Este iute si la minte si la fapte, este o femeie harnica, dornica de viata, gospodina si extrem de sufletista. E fix ce-ti recomanda medicul sa ai langa tine pentru o copilarie plina de dragoste si o viata linistita.

Este acel om care provine dintr-o familie cu multi frati, crescuta la tara si mutata mai apoi in Bucuresti. Femeie care stie ce inseamna atat traiul cu neajunsuri, cat si cel linistit. Este omul care uneori, din putinul pe care l-a avut a impartit cu oamenii dragi si nu numai, doar ca sa ii vada bine. Bunatatea, rabdarea si implicarea ei sunt infinite.

Scriu astazi pentru si despre ea, caci niciodata nu i-am multumit si nu i-am zis cat de tare o apreciez si o iubesc. Astazi insa m-am hotarat sa o fac, pentru ca ma simt pregatita. Ma simt in stare sa-mi exprim sentimentele fara sa ma fastacesc si fara sa cred ca asta ma face o persoana mai slaba. Am invatat multe lucruri in ultima perioada si am invatat ca exprimarea sincera si deschisa nu te face un om mai slab, ba din contra.

Iti multumesc din inima, suflet bun!

Iti multumesc in primul rand pentru ca existi si pentru ca ne esti alaturi mereu. Iti multumesc pentru ca m-ai hranit, m-ai spalat, m-ai invatat, m-ai ascultat si m-ai sprijinit. Multumesc pentru sfaturi, incurajari si pentru ca m-ai ajutat de cand ma stiu. Iti multumesc pentru ca mi-ai sters lacrimile atunci cand nimeni altcineva nu a facut-o si pentru ca oricand te-am “strigat” ai fost langa mine.

Ai tinut locul mamei de multe ori, iar atunci cand n-o faceai, imi doream sa o faci. Esti un om cum putini mai exista in ziua de astazi si nu pentru ca esti a mea, ci pentru ca ai o inima uriasa, o rabdare nemarginita, o blandete iesita din comun si un suflet cuprinzator.

Esti omul de la care am invatat despre bunatate si iubire, cel de la care am primit tot fara sa cer nimic. Omul care nu m-a ranit niciodata si cea care inca vede in mine ceva ce nici macar eu nu vad de multe ori, iar pentru asta o sa iti fiu recunoascatoare toata viata mea.

Esti strabunica ideala de care se bucura nazdravanii nostri. Esti persoana care se plimba in genunchi prin casa pentru a se juca frumos cu Rares si Calin si cu ale lor masinute. Esti cea care le citeste povesti vechi si cu haz, pe care poate ca eu nu le-am mai auzit de 25 de ani incoace. Tot tu esti cea care le satisface toate poftele dulci si nu degeaba te striga mai nou micutii nostri, Mamaia Prajiturica.

Nu stiu cati copii au parte de o asemenea bunica sau strabunica, insa noi suntem tare norocosi cu tine. Multi spun ca bunicile tin cateodata locul mamei, dar eu pot spune despre tine ca ai fost si esti mama de care eu am avut nevoie de multe ori.  Cea care m-a ascultat, m-a sprijinit si m-a iubit exact atunci cand am avut nevoie si exact asa cum am fost, fara reprosuri si fara pedepse.

Te iubesc, suflet bun si sper sa ne mai bucuri cu prezenta ta mult timp de acum incolo, cu la fel de multa bucurie si optimism, cu la fel de multa dragoste si sinceritate!

La multi ani, Mamaia!