Dobrogea de noiembrie

Pentru ca a fost ziua de nastere a nazdravanului mare si pentru ca avem o traditie la care tinem foarte mult, am fugit doua zile la sfarsit de noiembrie departe de orice grija. Am plecat din nou prin tara, pentru ca traditia spune ca excursiile in familie sunt mai pe placul copiilor nostri decat o petrecere aniversara de cateva ore.

Am imprumutat a doua oara autorulota de la prietenul nostru drag, care inca ne suporta si ne sprijina in vacantele cu micutii din aceste vremuri pandemice si am fugit fara directie. Iti multumim prieten drag!

Am pornit la drum intr-o zi de sambata si chiar daca Rares isi dorea sa ajunga la munte, dupa o discutie cu el despre timpul scurt pe care il avem la dispozitie si despre traficul aglomerat, am decis impreuna sa o luam spre zone mai putin vizitate. Asa am ales Dobrogea la sfarsit de toamna si am facut cea mai buna alegere, pentru ca ne-a surprins intr-un mod extrem de placut.

Nazdravanii nu au stiut pana in ziua plecarii ca vom porni intr-o mini vacanta impreuna si cu atat mai putin nu au stiut despre autorulota. Bucuria de pe chipul lor din acea dimineata nu o pot descrie in cuvinte. Totul era pregatit inca din seara de dinainte de catre tati, care a dormit mai putin, insa a avut grija ca in doar doua zile sa nu ne lipseasca nimic.

Cheile Dobrogei

Prima destinatie in care am ajuns a fost Cheile Dobrogei. Am ajuns acolo mergand pe Autostrada A2 pana la Cernavoda, apoi am continuat drumul catre Constanta si am facut stanga la Cuza Voda. Drumul a fost bun si pitoresc, chiar daca simteam cat de tare bate vantul si norii devenisera prietenii nostri ce ne urmau peste tot.

Pentru copii acest loc a fost exact ca si la munte, mai ales ca eram cam singurii vizitatori. S-au catarat pe stanci si au explorat frumusetea locului de la inaltime. Au adunat pene de pasari rapitoare cum le place lor sa spuna si impreuna am admirat brandusele batute de vant si am respirat aer curat.

Am stat in jur de o ora in Chei si mai apoi am pornit catre urmatoarea destinatie la care ne gandisem.

Cetatea Enisala

Auzisem multe despre Enisala, insa nu am reusit niciodata sa ajungem in zona pana acum. Am fost impresionati de fortareata gasita, de priveliste si de pozitia ei. Ruinele Cetatii Enisala se afla la 1 km de localitatea cu acelasi nume din comuna Sarichioi, pe un deal calcaros care domina zona lacurilor Razim si Babadag numit Dealul Gras.

Cetatea a fost construita in scopuri militare si de supraveghere a drumurilor de pe apa si de pe uscat, in a doua jumatate a secolului al XIV-lea. In baza materialului arheologic si a realitatilor istorice s-a emis ipoteza ca singurii interesati de ridicarea unei cetati situate in cadrul sistemului de fortificatii din nordul Dobrogei, orientate spre mare pentru controlarea traficului naval erau negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani castigate din comert si care erau detinatorii monopolului navigatiei pe Marea Neagra. O a doua ipoteza atribuie constructia cetatii unui principe tatar.

Dupa lectia de istorie si ora petrecuta la Cetatea Enisala, am pornit mai departe nestiind exact unde vom opri sa dormim. Eu vazusem la un moment dat un loc dragut pe internet in zona Dobrogei si imi doream sa ajung sa descopar daca este asa cum l-au surprins altii in poze.

Lacul Razim – Sarichioi

Am pornit asadar catre Sarichioi cu gandul de a ajunge la faimosul port pescaresc din fotografii. Odata ajunsi acolo am stiut ca acela este si locul in care ne vom petrece noaptea. Peisajul era parca desprins dintr-o poveste frumoasa. Luna era deja sus pe cer si parca ne lumina calea, in timp ce lotcile pluteau aproape de mal pe suprafata linistita a Lacului Razim. Lacul este o laguna formata pe litoralul Marii Negre prin aparitia unor cordoane de nisip ce au dus in timp la separarea golfului de Marea Neagra. Totusi, pana in anii ’80 limanul inca mai comunica cu Marea Neagra prin doua guri care permiteau pestilor marini sa isi depuna icrele in liman. Dupa 1980, gurile au fost inchise si astfel limanul s-a transformat intr-un lac de apa dulce.

In locul unde am oprit era si un loc de joaca, adica fix ce ne lipsea pentru ca nazdravanii sa fie si mai fericiti decat erau oricum. S-au jucat in nisip si au alergat in parculet pana cand a fost gata cina, iar apoi ne-am retras cu totii la somn mai devreme, ca sa ne putem pregati de un nou rasarit impreuna.

Si l-am vazut, chiar daca ne-a surprins putin pentru ca ne doream ca noaptea sa fie mai lunga si eu am iesit in pijamale ca sa ma bucur de moment. Rares si Calin au fost extrem de fericiti ca au vazut un nou rasarit alaturi de mami si tati. O sa las pozele sa vorbeasca in locul nostru pentru ca asemenea frumusete nu poate sa fie descrisa in cuvinte.

Dupa superbul tablou al naturii, am luat micul dejun si am pornit mai departe in mini vacanta noastra, dar cumva intorcandu-ne catre casa.

Cetatea Histria

Histria este o veche cetate greceasca aflata in comuna Istria din judetul Constanta, pe malul Lacului Sinoe. Linistea gasita acolo ne-a uns sufletul si ne-am bucurat inca o data de alegerea facuta. Eu am mai fost la runinele cetatii si stiam cat este de frumoasa. Eram sigura ca baietii se vor bucura si se vor catara pe stanci, ca vor alerga printre ruine si vor mai invata putina istorie.

Vremea a tinut si ea cu noi, iar soarele ne-a mangaiat cu razele sale blande si ne-a ajutat sa facem poze dragute care sa se transforme in amintiri memorabile.

Plaja Vadu

Am pornit mai apoi catre plaja, caci Rares si Calin isi doreau mult sa vada marea. Au trecut ceva ani de cand am fost ultima oara pe plaja Vadu, insa am regasit-o parca la fel de frumoasa si la fel de pustie. Stiu ca anotimpul este de vina, pentru ca am auzit ca s-a aglomerat destul de mult fata de acum cativa ani, insa noi am profitat din plin de ea. Am petrecut acolo vreo trei ore si au fost minunate.

Nazdravanii au alergat in voie, s-au jucat in nisip, au cules scoici pentru curtea bunicii, am baut impreuna un ceai fierbinte facut de tati in rulota, am facut poze si am asteptat nerabdatori apusul. Si cu un apus superb si umbre lungi s-a terminat si excursia noastra de toamna prin Dorbrogea.