Am implinit 1 anisor

Astazi se implineste 1 an. Primul an de blogareala. Un an de cand am prins incredere in mine si curaj sa scriu. Un an de cand l-am convins si pe Alex ca ar trebui sa ne lasam purtati de val si sa notam lucruri in acest jurnal fara sa ne temem de reactii.

E adevarat ca eu sunt si Mami si Tati de multe ori in online, insa niciodata nu public ceva fara sa fie citit inainte de Tati. Trairi, emotii, vacante, evenimente, ganduri, planuri, povesti sau doar bazaconii. Cam asta cuprinde si va cuprinde mereu jurnalul nostru de familie.

“Mami si Tati scriu” e al treilea copil al nostru. El s-a nascut in primul rand pentru a ma linisti, caci scrisul imi ofera liniste sufleteasca si din dorinta de a lasa amintiri frumoase nazdravanilor nostri.

Mi-a placut intotdeauna sa imi scriu emotiile pe foi. Am scris si cand mi-a fost bine, dar si cand mi-a fost mai putin bine. Am scris pentru sotul meu, pentru copiii mei si de cele mai multe ori am scris doar pentru sufletul meu. Am scris ca sa trec peste, am scris ca sa nu uit, am scris ca sa transmit, am scris ca sa imi fie bine.

Mai am de muncit cu mine ca sa functionez la capacitate intreaga in acest jurnal. Nu mi-am dat voie inca sa o fac. Nu stiu de ce, dar sunt convinsa ca toate vor veni la timpul lor. Sunt convina ca pasii mici parcurg drumurile grele. Sunt convinsa ca cine ma cunoaste stie exact ce zic, dar si ce va urma.

Am primit in acest an destule intrebari si sfaturi referitoare la motivul pentru care am ales sa scriu pe blog si la consecventa scrisului. Motivele principale suntem eu si cei 3 baieti ai mei. Cat despre consecventa… nu are cum sa existe in acest moment. Altele sunt prioritatile mele oricat de tare iubesc sa astern cuvinte in jurnalul nostru.

Eu nu pot sa scriu doar ca sa scriu. Nu pot face asta la comanda sau pentru a nu disparea din online. Nu pot sa las copiii sa urle si eu sa stau sa scriu, la fel cum nu pot sa renunt la seri petrecute in familie ca sa stau sa scriu. Nu pot sa ratez momente din vacante ca sa scriu in timp real. Imi doresc de multe ori sa imi astern gandurile chiar atunci, insa in acest moment al vietii mele familia e mai presus de orice altceva.

Am auzit de multe ori in acest an, ca fara consecventa voi pierde “audienta”. Ceea ce unii oameni nu inteleg este ca eu nu scriu pentru audienta. Scriu pentru mine, pentru noi, pentru oameni curiosi si suflete frumoase.

Pentru cei care nu au neaparat tot timpul din lume pentru online, dar care uneori mai rasfoiesc internetul cand iau o pauza de la viata lor de familie in care traiesc 1.000 %. Pentru cei care uneori au trait ca mine sau se pot inspira pentru ceva ce va urma in viata lor. Pentru cei care calatoresc alaturi de micutii lor, dar si pentru cei care nu uita de partenerul de viata.

Sunt doar un om obisnuit, cu o viata obisnuita si scriu pentru mine, pentru noi si pentru oamenii curiosi cu o viata la fel de obisnuita ca a noastra, iar astazi am implinit 1 an.

La multi anisori, Mami si Tati scriu!