– Tati, mi-as dori sa imi construiesc un monster truck cand ma fac mare!
– Ei, tati, nu e asa usor sa construiesti un monster truck…
– Tati, eu mi-as dori sa ajung in spatiu cu o nava spatiala si sa ma plimb printre stele!
– Da, tati, te cred, dar stelele sunt departe si e cam greu sa ajungi pana acolo…
Si s-a facut brusc liniste si i-am vazut pe amandoi in oglinda retrovizoare ca se intristeaza in timp ce asteptam impreuna la un semafor.
Si apoi m-a lovit gandul.
Oare tocmai am ucis visurile copiilor mei, fara ca macar sa imi dau seama?
Si am cazut! In ochii mei, am cazut de pe piedestalul pe care ma ridicasera copiii mei si pe care stateam atat de confortabil.
Si-am inceput sa ma gandesc la copilaria mea si la toate visurile pe care le-am avut, dar pe care nu am simtit niciodata ca le pot atinge. Am inceput sa ma gandesc de cate ori mi-a spus tatal meu ca nu pot, sau ca nu voi reusi. Parca il aud si acum, jumatate glumet, jumatate serios, uitandu-se bland la mine si spunandu-mi ca sunt prea mic, prea slab sau poate prea nepriceput ca sa reusesc ceva. Ca nu voi reusi sa bat cuiul acela, ca anul acesta nu voi lua premiul intai, sau ca nu sunt facut sa fiu pilot de vanatoare.
Tarziu mi-am dat seama de ce o facea. Acesta a fost felul lui de a-mi preda o lectie importanta de viata si nu l-am judecat niciodata pentru asta. Si tot tarziu am aflat, ca se bucura in secret de reusitele mele si ca era mandru de mine desi nu mi-a spus-o niciodata. Sunt convins ca si datorita lui am devenit mai ambitios, am citit mai mult, am alergat mai departe cand nu mai puteam, am catarat mai multi munti si mi-am dorit mai multe de la mine.
Si totusi, la cate visuri am renuntat eu oare, copil fiind, pentru ca mi s-au parut prea mari pentru mine? Si uite-ma acum, om mare, pe o strada din Bucuresti, in timp ce astept la un semafor murdar, eu fac acelasi lucru cu copiii mei.
S-a facut verde la semafor si parca s-a facut lumina si in capul meu.
E dreptul lor sa hotarasca ce fac cu visurile lor, acum sau mai tarziu. Si asta nu e ceva ce nu stiam sau la care nu m-am gandit niciodata, ba dimpotriva. Dar uite ca de multe ori, in graba vietii de zi cu zi, uit ce este important pentru ei. Uit ca noi, parintii, suntem aici sa ii incurajam sa faca ceea ce isi doresc in viata si sa ii invatam cum sa lupte pentru asta.
– Auzi Calin?! Ca sa construiesti un monster truck trebuie sa inveti un pic de mecanica, tati. Nu e asa complicat daca iti doresti cu adevarat si sunt sigur ca o sa fie un monster truck foarte frumos!
– Rares?! Trebuie sa inveti foarte mult ca sa poti ajunge in spatiu, dar tu esti foarte istet. Sunt sigur ca daca asta iti doresti, o sa poti zbura printre stele cand te faci mare. Poate ma iei si pe mine, caci si eu mi-am dorit asta cand eram mic asa ca tine!
– Si inca ceva baieti, sa nu lasati pe nimeni sa va ia visurile, nici macar pe mine! Sunt ale voastre si faceti ce vreti cu ele!
Niciun Comentariu