Pestera Bolii si Canionul de la Banita

E atat de cald incat vedem cum se ridica din asfalt caldura inaintea noastra. Aerul conditionat din rulota e la maxim si parca tot nu e ce trebuie. Ce diferenta fata de ziua de ieri cand am traversat Transalpina. Atunci am umblat in bocanci si am stat cu polarele pe noi. Si parca ne e dor si de noaptea petrecuta pe malul raului inveliti in doua randuri de saci de dormit. Norocul nostru ca astazi avem in plan ceva care sa ne racoreasca putin. Despre ce altceva am facut in vacanta cu autorulota prin tara puteti citi aici.

Suntem pe drumul care leaga Valea Jiului de Tara Hategului. Tocmai ce am trecut de Petrosani si stiam ca pe traseul acesta sunt doua locuri despre care am citit foarte putine pe internet. Mi-au atras atentia insa si imi doream sa le vedem impreuna. Asa am descoperit doua minuni ale naturii.

Pestera Bolii si Canionul carstic de la Banita ne-au impresionat din prima. Ne-au facut sa ne gandim ca la un moment dat avem toate motivele sa revenim in aceasta zona a tarii, pentru ca are multe locuri frumoase de oferit.

Pestera Bolii

Prima in drumul nostru spre Hateg este Pestera Bolii. La nici 10 minute de cand am iesit din Petrosani, Google Maps ne spune sa facem dreapta. Spre deliciul copiilor trecem peste o cale ferata si apoi o luam in sus pe un drum cam ingust pentru rulota noastra. Ajungem intr-un final intr-o parcare mare, unde a respirat si Alex linistit. Lasam masina si o luam la pas 2 minute spre intrarea in pestera. Platim biletele,  facem cateva poze cu Stapanul Gunoaielor si mergem mai departe.

Si ce intrare ne intampina! O bolta uriasa de piatra pe sub care curge repejor un parau. Amuzant este ca la intrare se numeste Paraul Jupaneasa, iar la iesire isi schimba numele in Paraul Galbina. Oricum ar fi, este prima pestera vizitata de noi prin interiorul careia trece o apa curgatoare. Asta ne-a bucurat tare mult caci am gasit racoarea mult cautata.

Pestera Bolii a fost denumita dupa familia Bolia. Voievodul Bolia a fost cel care detinea pamanturile si padurile din zona. Pentru localnici, pestera este subiect de povesti despre comori ascunse de daci si despre naluci care o apara.

Pentru noi, e un loc unde am vazut lilieci agatati prin cotloanele din tavan, unde am aruncat cu pietre in apa, am spus povesti si am traversat poduri. Caci, da, este nevoie sa treci peste patru poduri, dintre care doua foarte frumos luminate, pentru a ajunge pana la capat.

Lipsa podurilor a fost unul dintre motivele pentru care pestera a fost abandonata la un moment dat. Ea nu a putut fi vizitata pana recent. O echipa de speologi si voluntari au lucrat la reamenajarea ei si pestera a putut fi redata circuitului turistic in totalitate.

Programul este de regula de la 09:00 la 18:00 si pretul de intrare este de 10 lei pentru adulti si de 5 lei pentru copii.

Canionul de la Banita

Dupa vizitarea pesterii am pornit catre Cheile Banitei, sa vedem un canion care arata tare bine in pozele pe care le-am gasit pe internet. Ajunsi acolo am descoperit un peisaj de o suta de ori mai frumos decat au putut reda pozele vazute de noi inainte.

Accesul se face din drumul principal E79, mergand spre Hateg. Undeva la 5 minute de la iesirea de pe drumul unde este localizata Pestera Bolii, se face dreapta pe langa o benzinarie veche situata tot pe partea dreapta. Drumul se infunda apoi langa o cale ferata, unde se poate lasa masina. De acolo mai sunt 5 minute de mers pe jos pana la intrarea pe taramul fermecat. Se traverseaza un pod de lemn si apoi se face stanga pe bordura de beton ce strajuieste raul.

Canionul este un loc superb datorita Paraului Jupaneasa. Apa a sapat in stanca pe o distanta de aproximativ 300 de metri lungime si a creat acest loc minunat. Canionul se poate vizita pana la capat doar mergand prin apa. Asta in cazul in care nivelul apei nu este prea mare.

Noi am prins o zi frumoasa si nu am avut probleme. Nu am stiut insa dinainte ca trebuie sa mergem prin apa, asa ca ne-am gatit frumos cu bocanci cand am plecat din rulota. Bocanci pe care am fost nevoiti sa ii lasam pe o stanca la soare si sa o luam prin apa desculti.

Acest lucru nu ne-a deranjat prea tare, caci Rares si Calin au fost extrem de fericiti. Pentru ei a fost o balaceala, iar noi am beneficiat de un masaj gratuit la talpi.

Desi canionul nu este foarte lung si se poate vizita destul de repede, noi am zabovit mai mult de o ora acolo. Si nu, nu pentru ca am vrut sa facem poze peste poze, ci pentru ca ai nostri pitici si-au luat foarte in serios rolul de exploratori si s-au catarat pe toate stancile. Au intors toate pietrele din apa si au cercetat fiecare coltisor al cheilor ca sa descopere orice isi imagina mintea lor frumoasa ca exista acolo.

Habar nu am avut cate locuri minunate exista in tara noastra, iar anul acesta am avut ocazia de a descoperi o parte din ele. Pestera Bolii si Canionul de la Banita, se incadreaza cu siguranta in topul locurilor preferate descoperite in acest an.