Anul trecut in toamna, pe cand afara era o vreme superba am fugit din nou. Cand zic ca am fugit, chiar asa este. Ne doream, dar nu prea aveam chef. Stiam ce vrem, dar nu prea stiam unde. Cautasem inainte, dar nu ne multumise nimic. Eram rupti de oboseala, dar totusi atat de plini de energie.
Toate astea adunate ne-au facut sa ne trezim intr-o duminica dimineata si sa ne intrebam nazdravanii daca au chef sa plecam pe undeva. Am facut-o si in ideea ca poate ne vor starni ei mai repede decat am reusit noi.
Rares a zis clar ca el isi doreste la munte, iar Calin mergea oriunde numai dusi sa fim. Si am fost. Am strans repede cate ceva de schimb pentru fiecare, dar si cate o pijama pentru ca am plecat in jur de 13:00 si stiam ca ne va prinde noaptea pe drumuri. Evident ca jucariile si plusurile de somn erau mai multe decat tot bagajul cu haine, insa am pornit la drum fericiti.
Vulcanii Noroiosi
Vorbisem cu Alex cu ceva timp in urma ca ar trebui sa ducem copiii la Vulcanii Noroiosi, asa ca aceasta a fost prima destinatie. Si nu a fost rau deloc. Mai fusesem aici acum vreo 11 ani, insa cu nazdravanii dupa noi evident ca a fost mult mai intens. Eram cu ochii cat cepele ca sa nu cada in vreun gol pentru ca alergau ca bezmeticii pe toate denivelarile si formatiunile ce le ieseau in cale.
Am sarit peste santuri si noroaie impreuna, ne-am murdarit ca purceii si era sa ramanem fara bocanci atunci cand ni s-au blocat picioarele intr-o portiune umeda de pamant care parea uscata in razele soarelui, am invatat sa scoatem sunete asemanatoare micilor vulcani si ne-am bucurat de caldura soarelui intr-o zi tarzie de toamna.
Cascada Pruncea
De la noroaie si denivelari ne-am dorit sa ajungem sa vedem Cascada Pruncea/Casoca, insa era deja cam tarziu si nu eram convinsi ca ne iese, pentru ca noi ne propusesem sa ajungem in Brasov inainte sa se lase noaptea. Aveam de gand sa o luam oricum pe la Intorsura Buzaului, asa ca am pornit la drum nestiind daca mai facem ocolul pana la cascada sau nu.
Cascada Pruncea este pozitionata pe drumul care leaga Vulcanii Noroiosi de Barajul Siriu si desi era semi-intuneric atunci cand am ajuns in zona unde trebuie sa ne indepartam de drumul principal ca sa ajungem la cascada, am facut-o spre amuzamentul baietilor.
Nu a fost rau deloc, pentru ca spaima singuratatii in padure pe timp de noapte ne-a facut sa ne hahaim ca niste hiene nemancate, asa ca am speriat cel mai probabil orice urma de animal salbatic din jur si am reusit sa vedem cascada pentru 5 minute si aproape 3 poze.
Unde am mancat delicios si pe unde am dormit grozav in Brasov
Am ajuns seara tarziu in Brasov si inca nu aveam cazare. Stiam in schimb ca ne era extrem de foame, asa ca am deschis Trip Advisor ca de obicei, ca sa vedem ce avea sa ne sfatuiasca. Am gasit in top cateva restaurante pe care le mai incercasem si altadata, dar in acea seara eu si nazdravanii eram cu pofta de paste, asa ca am ales ceva cu specific italienesc.
Casa Hirscher
Este un restaurant extrem de dragut cu mancare delicioasa. Preturile nu sunt cele mai mici, dar nici cele mai mari, insa mancarea savurata merita.
Pana sa ajunga comanda sub nasul nostru am avut timp sa cautam cazare pe Airbnb si am gasit un apartament extrem de dragut deasupra Casei Memoriale Stefan Baciu.
Casa Baciu
Aceasta a fost gazda noastra pentru prima noapte petrecuta in Brasov si nu am regretat o secunda. Este o casa veche dar superba, cu un aer aristocrat as spune eu, calduroasa si cu paturi extrem de confortabile.
Ne hotarasem intre timp ca ne dorim sa stam doua nopti in loc de o noapte prin Brasov, insa Casa Baciu nu mai era disponibila si pentru urmatoarea noapte. Pentru ca ne place sa ne alegem cu atentie cazarile de obicei, am cautat din nou pe Airbnb si am gasit inca un loc extrem de frumos.
Zen House
Aceasta este a doua casa care ne-a gazduit pe timpul sederii noastre in Brasov. Ne-am simtit minunat si aici. A fost un loc curat, calduros si cu vedere la pisicile superbe ale vecinului din spate.
Inainte sa ajungem la acest loc frumos, am oprit sa mancam la un restaurant din Piata Sfatului.
La Ceaun
Despre mancarea de aici pot spune doar ca este DE-LI-CIOAAAA-SA, iar galustele cu prune au fost de senzatie!
Cum si pe unde am pierdut timpul cu nazdravanii prin Brasov
Intre Airbnb-uri si restaurante ne-am umplut timpul cu diverse activitati pentru copii. Pe unele le-am mai experimentat si inainte, iar pe altele nu si a fost o placere sa le incercam.
Luni dimineata ne-am trezit aventurieri si am vrut sa ajungem intr-un varf de munte. Unii dintre noi se tem de inaltime, asa ca initial am vrut sa urcam pe Tampa nefiind asa de sus, insa telecabina era in revizie. Si da, am zis aventurieri nu si dornici de urcat la pas pe munte.
Poiana Brasov
Am pornit asadar mai departe sa gasim ceva care sa functioneze intr-o zi de luni. Si asa am ajuns in Poiana Brasov. Drumul din Brasov pana in Poiana si inapoi a fost uimitor.
Ce a facut toamna din drumul acesta plin cu serpentine a fost magic. Atatea culori pe metru patrat si toate covoarele de frunze asezate perfect in padure nu am mai vazut de mult.
Am profitat din plin de timpul in natura, mai ales ca simteam nevoia de asta dupa atata timp fara vacante, nazdravanii s-au distrat pe tiroliana din centru si au mers pe bicicleta pe alei si prin aer curat si am reusit sa ne plimbam si cu telecabina.
Masivul Postavarul
Am reusit sa gasim telecabina functionala in Poiana. Asa ca am urcat pe Masivul Postavarul admirand imprejurimile marete si evident tinandu-ne bine de bara din interiorul acestui mijloc de transport.
Cand am ajuns sus pe munte totul parea perfect. Aer curat, lume putina, soare bland, energie pozitiva si privelisti uimitoare. Si mai apoi ne-am indreptat catre Varful pe care ne doream sa-l atingem.
Si atunci a inceput. A aparut teama. Teama de inaltime. Si s-a cam schimbat energia. Restul a ramas la fel. Am incercat sa o infrangem. Mai pe burta si cu lacrimi in ochi am si reusit. Nu am miscat foarte mult acolo sus, dar ne-am bucurat de ce am vazut pentru ca era impresionant.
Ca sa inlaturam cat mai repede orice emotie ce ne coplesea, nu am stat foarte mult timp pe varf. Am inceput coborarea, ne-am indreptat spre telecabina care ne-a ajutat sa ajungem in Poiana si ajunsi inapoi la punctul de plecare, ne-am luat talpasita catre Rasnov.
Pestera Rasnov
Urmatoarea noastra oprire a fost la o pestera la care noi am mai fost cu ceva ani in urma. Pestera Rasnov este frumoasa in primul rand datorita drumului prin padure pe care trebuie sa il parcurgi pana la ea.
Mai apoi datorita faptului ca toate intrarile se fac cu ghid si povestile si explicatiile oferite sunt ca povestile de seara pe care le citim copiilor.
Iar acel moment in care se sting luminile in Sala Mare si ramai intr-o bezna uriasa si o liniste de nedescris imaginandu-ti cum traiau odata oamenii este cu siguranta o senzatie pe care doar acolo o poti trai.
Dino Park Rasnov
De la micuta dar minunata pestera, am pornit mai departe spre Dino Park pentru ca in familia noastra nu prea exista excursie prin Rasnov fara sa vizitam acest parc cu dinozauri.
Ce ma surprinde este ca de fiecare data este altfel, desi exponatele sunt aceleasi. Noi ne simtim diferit mereu si ne bucuram de fiecare data de parca suntem prima oara in acest loc despre care am scris mai multe aici.
Seara am pornit usor inapoi spre locul unde dormeam in Brasov si am reusit sa admiram privelistea orasului de sus, de pe serpentinele drumului de intoarcere.
Tampa
A doua zi cand ne-am trezit, ne doream sa mai putem sta putin prin Brasov. Stiam insa ca suntem asteptati la locurile de munca, asa ca nu am reusit sa prelungim scurta noastra sedere aici. Mai puteam in schimb profita de aceasta ultima zi.
Am ales sa incercam si astazi sa vedem daca functioneaza telecabina de pe Tampa. Am parcat masina la baza muntelui si am luat-o pe jos prin miile de culori ale toamnei.
Nu am reusit nici in aceasta zi pentru ca era inca inchisa. Am profitat insa de natura si ne-am alergat, ne-am jucat in frunze, am admirat orasul si zidurile vechii cetati, iar mai apoi am mers unde le promisesem copiilor ca vom ajunge inainte de a pleca spre Bucuresti.
Gradina Zoologica Brasov
Rares a mai fost aici cu bunica lui in timpul unui proiect de-al nostru prin zona. Desi era foarte mic atunci, cumva isi amintea de el si acum. Ne propusesem sa il vizitam si impreuna pentru ca ne spusese lucruri frumoase despre aceasta gradina zoo..
Asadar dupa vizita la baza muntelui Tampa am pornit spre zoo. Parcarea din fata unde am nimerit noi este extrem de mica si cu greu am reusit sa prindem un loc, insa am aflat ulterior ca mai este o parcare mai mare in zona.
Am vrut sa participam si la spectacolul de la Planetariu, insa Calin era prea mic (5 ani) si nu am avut voie.
Gradina Zoo in schimb ne-a placut mult. Ni s-a parut ca animalele sunt foarte bine ingrijite si locuiesc in spatii curate. Rares a reusit sa adune si cateva pene din zona de pasari pentru a le adauga colectiei lui, asa ca am plecat de acolo extrem de fericiti.
Brasovul este unul dintre orasele tarii noastre unde mie imi place sa revin. Il regasesc de fiecare data mai primitor si mai pitoresc decat in orice vizita anterioara, iar asta imi place mult.
Niciun Comentariu