In fiecare an pe data de 17 ianuarie ma gandesc la tine. Sa nu crezi ca am uitat ca azi era ziua ta.
Ma gandesc mereu la omul care ai fost si mai ales la cel care inca mai puteai sa fii… Nu mai esti insa aici din pacate, dar amintirile mele cu tine sunt la fel de vii.
Sunt vii pentru ca tot ceea ce faceai tu, faceai cu sufletul, si tot ceea ce traiam alaturi de tine era intens.
Erai o femeie hotarata.
Hotarata dar blanda.
Blanda dar exigenta.
Exigenta dar cu un suflet enorm.
Un suflet enorm si totusi atat de mic atunci cand era vorba despre tine.
Si erai bunica mea.
Bunica mea din partea tatalui.
Iti spuneam Bica si pentru mine erai tot ceea ce nu era tata. Erai sprijin, erai forta si curaj, erai alinare. Erai zambet, erai dragoste si erai acolo atunci cand aveam cea mai mare nevoie de tine.
Tu reuseai cumva de fiecare data sa ma aduci pe drumul cel bun atunci cand mi-o lua mintea razna, desi tu la randul tau erai poate coplesita de multe ori de problemele vietii. Eu nu stiam insa nimic despre suferintele tale pe vremea aceea, pentru ca tot ce imi aratai tu era dragoste.
Dragoste si nimic altceva.
Tu erai bunica mea cu de toate.
In lumea copilariei mele nu erau prea multe bucurii si cele care erau, ma bucurau pentru o perioada foarte scurta de timp. Tu in schimb erai cea care aducea mereu acea bucurie de care aveam nevoie atat eu cat si sora-mea.
Tu erai omul datorita caruia vedeam marea in fiecare vara.
Tu erai bunica noastra care gatea minunat de fiecare data cand veneam in vizita la tine. Inca mai simt mirosul budincii tale cu branza dulce si stafide, sau pe cel al carnitei la capac in cuptor, pe care o faceai cu atata dragoste.
Tu erai cea care ne punea Tom si Jerry pe caseta video in anii comunismului si care mai apoi ne lasa in fata televizorului atat cat puteam duce de multe ori, doar pentru ca ne vedeai fericite si vesele.
Tu erai cea care ne ierta cu blandete atunci cand greseam.
Tu erai cea care incerca sa ne faca sa iubim scoala, cel mai probabil si pentru ca tu erai profesoara si stiai cat este de important sa invatam lucrurile din placere.
Tu erai omul care iubea familia, desi familia noastra nu a fost deloc asa cum ar trebui sa fie o familie adevarata. Tot tu insa ai tot sperat si ai facut tot ceea ce a tinut de tine ca sa ne vezi pe toti bine, si pe mine si pe sora mea fericite.
Tu erai omul pe care azi imi doream sa-l am in fata ochilor pentru discutii inteligente, alinare, imbratisari si sfaturi pretioase.
Dar au trecut deja 18 ani de cand tu nu mai esti si nimeni nu a putut face nimic pentru a te tine inca aici…
Dor de tine, Bica! ❤️
Niciun Comentariu