Bun venit, toamna draga! Am sentimente in contradictoriu la sosirea ta.
Desi esti unul dintre anotimpurile mele preferatele, uneori simt tristete gandindu-ma la tine.
Din fericire aceste momente nu sunt dese, ci se intampla doar cand retraiesc involuntar momente ale copilariei. Acele clipe cand stiam ca se termina tot ce imi place sa fac cel mai mult, toata libertatea si absolut toate prieteniile legate in 3 luni de vacanta.
Nu stiu cum era la altii, dar la mine cam asa functiona. Mama era o persoana foarte stricta si cand incepea scoala, asta era tot ce conta in lumea ei si cumva tot ce trebuia sa conteze si pentru noi.
E greu cand esti copil sa nu faci altceva decat sa inveti la comanda si sa faci doar ce iti spune mama si ce crede ea ca e mai bine pentru tine. Pe vremea aceea nu aveam dreptul de a-mi exprima dorintele si parerea. Si mai eram si pedepsita daca nu faceam ce mi se spunea, iar asta facea totul sa para extrem de greu de suportat. Dar din fericire asta fuse si se duse, chiar daca imi amintesc mereu de acele momente la fiecare inceput de toamna.
Azi ma uit la nazdravanii nostri care merg la scoala amandoi de anul acesta si care nu sunt cei mai fericiti intotdeauna cand se gandesc la asta. Din experienta cu Rares stiu ca avem zile mai bune din acest punct de vedere si zile mai putin bune, iar cu cel mic sunt convinsa ca o sa fie la fel.
Noi ca parinti ne straduim insa aproape in fiecare zi sa gasim solutii si sa facem lucrurile sa le placa. Sa gasim activitati extra scolare care sa ii stimuleze si pe care sa-si doreasca singuri sa le faca. E greu totusi sa iti dai seama ce ii place unui copil la varsta lor. La piticii nostri nu e intotdeauna evident si nici nu ne spun mereu, dar cu un pic de rabdare si intelegere, ajungem sa ne dam seama.
Cumva insa, incercand sa ne facem datoria de parinti si ducand aceasta lupta de a le oferi copiilor ce nu am avut noi, tu, toamna, nu esti asa usor de suportat.
Si nu pentru ca nu ne dorim noi sa facem absolut tot pentru copiii nostri, ci pentru ca teama de esec este greu de suportat. E greu de suportat mai ales cand simti ca sistemul de invatamant nu te ajuta mai deloc si cand realizezi ca trebuie sa stai mai mult plecat de langa familie pentru a le putea oferi solutii de a evolua frumos si de a face lucruri pe placul si pe intelesul lor.
Dar te si iubesc toamna draga, pentru ca pe langa amintirile mai putin placute, am si unele pe care nu le-as sterge niciodata cu buretele.
Toamna am decis sa ma mut alaturi de barbatul vietii mele si tot toamna a venit pe lume primul nazdravan din viata noastra. Toamna mergem in parc si facem poze intre frunze frumos colorate, ne scoatem cizmulitele si ne balacim in toate baltile lasate in urma de ploaie si apoi ne incalzim cu o ciocolata calda.
Toamna avem cele mai frumoase vacante in doi, la fel cum tot acum incep acele momente de lenevit in familie din cauza vremii capricioase.
Tot tu toamna ne oferi culori spectaculoase si ne bucuri cu temperaturile tale placute si numai bune pentru plimbari si calatorii.
Asa ca toamna draga, esti frumoasa, dar si complicata! Esti exact asa cum imi zice mie Alex ca sunt si exact asa cum m-a vazut o prietena draga sufletului meu in tabloul dedicat acestui articol.
(Multumesc Raisa, pentru ca stiu ca ma vei citi).
Niciun Comentariu