Cu cortul prin vecini – Bulgaria

Pentru ca aceasta perioada de pandemie ne-a cam tinut pe loc cateva luni bune din multe puncte de vedere, am decis la un moment dat, in timp ce visam cu ochii deschisi la vacanta noastra de anul urmator, ca vrem sa evadam undeva macar 2-3 zile.

Nazdravanii nostri ne intrebau aproape zilnic daca anul acesta mai ajungem la mare, ei fiind de altfel foarte constienti de ceea ce se intampla in lume in ultima perioada. Am decis evident sa ne facem pe plac si sa fugim la vecinii nostri bulgari, pentru ca in ciuda faptului ca au iesire la aceeasi Mare Neagra ca si noi, parca apa are alta culoare, oamenii sunt mai linistiti si plajele sunt mai mari si mai aerisite.

Ne-am propus sa plecam cu cortul pentru ca baietilor le place tare mult acest gen de vacanta. Plecam prin campinguri deja de 3 ani si cumva m-am obisnuit si eu, pentru ca recunosc sincer ca la inceput mi-a fost foarte greu sa accept aceasta idee. Astazi, daca e totul foarte bine pus la punct asa cum ma ocup sa fie, as putea recunoaste sincer ca nu-mi mai displace ca la inceput iesirea cu cortul, ba din contra.

Ne-am organizat asadar sa plecam in calatorie in Krapets, un satuc mic si pitoresc la malul Marii Negre, la aproximativ 25 km de Vama Veche. Iesirea din tara a fost relativ usoara, chiar daca am stat la granita 50 de minute. Am realizat ulterior discutand si cu prieteni de ai nostri care au mai parasit tara cu masina prin Bulgaria, ca am avut noi ghinion.

Cel mai probabil am asteptat atat pentru ca am ales ca zi de plecare o zi de luni si nici ora nu cred ca a fost cea mai potrivita fiind undeva in jurul pranzului. Vamesii ne-au verificat pasapoartele si talonul masinii si ne-au inmanat cate o delaratie pentru fiecare persoana care trecea granita, indiferent de varsta. Ele trebuiau completate cu numele si prenumele, locul de unde am pornit la drum, destinatia finala si scopul pentru care calatoream.

Dupa completarea acestei declaratii a fost nevoie sa coboram cu totii din masina pentru a ni se lua temperatura, care s-a adaugat pe declaratie. Odata ce am terminat aceste proceduri, am luat vigneta si ne-am continuat drumul catre mini vacanta mult dorita.

Pe drumul principal am gasit un lan minunat de lavanda la care ne-am oprit pentru a face cateva poze, mai ales ca Rares si Calin sunt un soi de Ferdinand, taurasul cel bland din desene animate, care era innebunit dupa flori. Ba chiar am gasit pe jos in lan o floarea-soarelui rupta si aruncata probabil de cineva, iar Rares si-a dorit sa o ia si sa o pastreze pentru totdeauna.

Am incercat sa ii explic ca o data rupta, ea nu va mai rezista foarte mult si va muri, insa el a insistat ca floarea aceea o sa fie a lui pentru totdeauna, asa ca am luat-o si am tinut-o in apa 6 zile cat am stat plecati. I-a schimbat apa o data la doua zile si bineinteles a luat-o acasa unde, pentru a-l putea ajuta sa-si indeplineasca dorinta, i-am propus sa o punem la presat pentru ca ea sa reziste pentru totdeauna. Asa ca acum verificam zilnic floarea-soarelui ca sa vedem ca e inca acolo si mai ales ca este bine.

Am parasit lanul de lavanda cu mirosul lui impregnat parca in piele si am pornit mai departe in aventura noastra. Am facut stanga din drumul principal spre Krapets si apoi din nou stanga in sat spre camping. Drumul pana la Krapets este foarte bun, insa in sat si pana la plaja este cam plin de gropi si de cateva limitatoare de viteza, care nu sunt marcate corespunzator si nu doar o data am riscat sa decolam.

Accesul de la camping pana la plaja se face pe un drum de nisip care este foarte placut mersului pe jos. Am descoperit asta, dupa ce in prima zi am incercat sa ajungem cu masina si sa parcam langa barul de pe plaja asa cum eram obisnuiti, dar un echipaj de politie ne-a spus ca nu avem voie sa parcam acolo, pentru ca este rezervatie naturala si trebuie sa lasam masina in parcarea din capatul drumului asfaltat.

In camping nu am fost lasati sa intram pana nu am achitat cate 10 leva de persoana, mai putin pentru Calin care inca are 3 ani. La fiecare intrare si iesire cu masina eram obligati sa aratam tichetul pe care era mentionata ziua plecarii, caci altfel paznicul nu ne ridica bariera.

Campingul este destul de mare si frumos, mai ales in zona de corturi, care este situata cumva la intrarea intr-o padurice, adica intr-un loc cu multa umbra si racoros, dar care seara este plin de tantari ce nu sunt absolut deloc prietenosi. Locatia este si destul de curata. Se ridica gunoaiele in permanenta, iar doamnele de la curatenie trec pe la toalete, curata si pun hartie igienica cam de 2 ori pe zi. E adevarat ca nu pot compara acest camping cu cele in care am stat prin Austria, Germania, sau Italia, dar este un camping decent pentru cateva zile la malul marii.

Pentru pranz sau cina, restaurantul Morski Briz a fost optiunea perfecta pentru noi. Nu este un restaurant cu multe stele, insa este foarte bun pentru un satuc mic asa cum este Krapets. Mancarea este gustoasa si nici privelistea nu e rea, terasa fiind situata fix pe coasta.

A doua zi in care am fost acolo, copiii au vrut sa mergem sa vedem barcile din portul pescarilor aflat chiar langa restaurant. Cu ocazia asta Rares si Calin au invatat cum se curata rapanele de la un pescar care vorbea foarte bine romaneste si care le-a explicat cum le prind, cum le curata si cum le trimit mai departe in alte tari. Ba pentru ca a fost mai curajos, Rares a si gustat rapana cruda servita “ca la japonezi”, caci asa l-a invatat domnul pescar.

Am facut plaja si ne-am balacit in Krapets doar 2 zile din 6 cate am stat in vacanta si a fost minunat ca de fiecare data, doar ca plaja din Krapets s-a aglomerat in ultimii 2 ani, mai ales in weekend si nu mai este asa goala cum era acum 4 ani de exemplu.

In cursul saptamanii insa, este in continuare tot ce ne dorim noi de la o plaja: este lunga si lata iar copiii pot alerga in voie, nisipul este extrem de fin si curat, asadar joaca in el nu reprezinta nici un fel de pericol cum este in multe locuri pe litoralul romanesc, unde eu personal am gasit tot felul de lucruri neplacute cand inca mai mergeam acolo.

Si cel mai important este ca e liniste, asa ca auzim perfect marea si pescarusii si uneori copiii care ne striga pentru ca mai vor un fotbal, mai vor in mare, mai vor sa construiasca ceva in nisip, sau doar isi doresc sa mergem impreuna sa adunam scoici si pietricele.

Marti dupa amiaza a fost o furtuna cu vant puternic si ploaie, asa ca seara am intrat mai repede decat de obicei la somn neavand prea multe de facut in camping.

Datorita faptului ca am adormit devreme, a doua zi am reusit sa ne trezim in timp util si sa vedem rasaritul soarelui alaturi de pitici.

Ei au fost super incantati in primul rand de ideea de a se trezi de la 5 dimineata si mai apoi de ceea ce au vazut. Cat despre noi, am fost fericiti ca am avut parte de primul rasarit de soare in 4, caci altfel ne-am chinuit un pic din cauza frigului.

Noroc ca am luat la noi un sac de dormit si un cort de plaja in care ne-am inghesuit si am rontait covrigei in timp ce Rares ne-a citit din cartea pe care a luat-o dupa el in fiecare zi la plaja.

Ziua de miercuri nu a fost tocmai prietenoasa din cauza furtunii din ziua precedenta, asa ca dupa ce am vazut rasaritul destul de zgribuliti, am mai dormit 2 ore si ne-am decis sa ne urcam in masina si sa mergem sa exploram.

Am pornit catre Balcic sa vizitam Gradina Botanica, unde accesul a fost 8 leva de persoana si Castelul Reginei Maria, unde accesul a fost 6 leva de persoana. Copiii nu au platit. Eu si Alex am mai fost acolo inainte sa-i avem pe nazdravani, asa ca ni s-a parut un moment potrivit sa vada si ei frumusetile acelui loc. Gradinile sunt pline de plante foarte bine ingrijite, de culori, de mirosuri, de multe zone cu umbra necesare mai ales in perioada aceasta a anului si mai ales de aerul curat si de briza Marii Negre.

Castelul nu mi s-a parut spectaculos inca de cand l-am vazut prima oara, asa ca de data aceasta am intrat mai mult pentru a le oferi copiilor o mica parte din istoria Romaniei, lucru care le-a trezit interesul si care i-a bucurat totodata. Norocul lor a fost ca tati a facut pe ghidul si le-a stat la dispozitie pentru orice curiozitate.

Atractia Gradinii Botanice a fost magazinul de dulciuri unde copiii au putut degusta in voie halva, bomboane si rahat turcesc de diferite forme si culori. Bineinteles ca nu am putut pleca pana nu am facut si o provizie zdravana pentru acasa.

Dupa plimbare, copiilor le era cald si ne-au rugat sa poposim undeva ca sa se poata balaci cateva minute pentru a se racori. La iesirea din Gradina Botanica, in timp ce eu si copiii am luat cate o inghetata zdravana, tati a gasit pe Google Maps o plaja mica de a carei existenta nu am stiut pana atunci, fiind ferm convinsa ca singura plaja o orasului este cea care se poate vedea din Gradina Botanica.

Plaja este la iesirea din oras, situata pe partea dreapta cum am plecat inapoi spre Krapets si este o plaja destul de frumoasa, daca faci abstractie ca este lipita de port si te bucuri doar de dealul frumos plin de vile si de claritatea apei. Rares si Calin s-au balacit in voie in apa care avea dimensiunea perfecta pentru copii de varsta lor, pe o distanta destul de mare.

Dupa oprirea pentru baie, am pornit pe drumul paralel cu marea pana aproape de Topola, unde am iesit la drumul principal si am continuat mai departe pana la Capul Kaliakra, caci era pus pe lista locurilor de explorat inca de dimineata, de cand facusem planul de plecare in aventura.

Ajunsi acolo a trebuit sa achitam taxa de intrare care a fost 3 leva de persoana, iar copiii au intrat gratis. Privelistea este minunata si povestile fostei fortarete i-au impresionat pe nazdravani.

Piticii au inceput sa exploreze ruinele si sa se catere pe ziduri, iar tati le-a povestit pe scurt in acest timp, despre istoria tumultoasa a acelui loc. Au stat si au ascultat despre daci, despre grecii care au dat numele locului si despre romanii care au construit chiar baile acelea prin care se plimbau ei.

Pana a ajuns la legenda despre cele patruzeci de fecioare care s-au aruncat in mare pentru a nu fi capturate de turci. Si apoi au inceput intrebarile: de ce, unde, tu ce ai fi facut, dar de ce turcii erau asa rai si tot asa pana am ajuns la capela din capatul peninsulei si inapoi la masina.

Am plecat de acolo infometati, asa ca am decis de comun acord sa mergem la ferma de midii de la Dalboka pentru a ne satisface poftele si foamea, stiind din anii trecuti ca este un loc bun pentru asa ceva. Ne-am bucurat cumva ca nu erau foarte multi oameni, poate si din cauza faptului ca era miercuri, sau poate doar din cauza ca mie personal, locul acela nu mi s-a mai parut ca altadata.

Mancarea parca nu mai era asa grozava, ci facuta la repezeala si deloc gustoasa, chelnerii nu mi s-au parut deloc prietenosi si am avut ocazia de a interactiona cu 3 persoane diferite, iar preturile au fost destul de mari. In schimb apusul vazut de acolo a fost superb. Pot declara ca ziua noastra de aventura a fost extrem de reusita.

O data ajunsi inapoi la cort, Rares ne-a anuntat ca el si Calin isi doresc ca in urmatoarea zi, sa putem pleca intr-o noua aventura. Le placuse mult ziua ce tocmai se sfarsea si isi doreau sa repete experienta. Asadar urmatoarea zi am petrecut-o tot plimbandu-ne si nu am regretat o secunda.

Prima data am descoperit plaja din Ezerets, care este plaja imediat urmatoare dupa Krapets si care e superba si destul de goala.

La plaja din Ezerets se ajunge pe un drum pietruit, care se termina intr-o frumoasa padure de pini, unde se poate campa, nefiind insa un camping special amenajat cum este cel in care stateam noi in Krapets.

La marginea padurii de pini exista un indicator pe care scrie ca inotul este interzis nefiind o plaja amenajata pentru asa ceva, insa apa este minunata si de o culoare splendida, iar Rares si Calin s-au balacit in voie, ce-i drept ca cel mic mai mult cu aripioarele pe brate.

Cel mai distractiv a fost insa momentul in care eu si Rares ne-am jucat facand intrecere cu valurile, ca sa vedem cine ajunge primul la mal.

A doua plaja descoperita este situata pe malul coastei intre Shabla si Tyulenovo, se numeste Little Sea si este ideala pentru snorkeling, mai ales pentru copii.

Plaja este inconjurata de stanci, cu apa de mica adancime si limpede de ne vedeam picioarele cum ating nisipul fin, iar acest lucru ne-a facut sa ne simtim ca in Grecia de care ne este atat de dor.

Rares si-a dorit inca de cand am plecat de acasa sa vada pestii in apa, asa ca aici si-a putut indeplini dorinta.

Pe nici una dintre plaje nu am gasit nimic amenajat pentru a putea cumpara o apa, o bere, sau ceva de mancat, asa ca stiind acest lucru, in urmatoarea zi in care copiii au vrut din nou la stanci pentru a se scufunda, ne-am dus dotati cu tot ce stiam ca ne trebuie pentru o zi intreaga de plaja.

In ambele seri petrecute in deplasare pe alte plaje, am mancat la un restaurant foarte bun din Tyulenovo, descoperit in prima zi de plaja in acea zona. Restaurantul hotelului Tyulenovo, caci despre el este vorba are mancare delicioasa, preturi mult mai accesibile decat la Dalboka si o priveliste fabuloasa.

Ne-am plimbat evident si prin imprejurimi pentru a vedea renumitele stanci si faimosul pod.

In ultima zi, cea de plecare, am decis sa strangem devreme cortul, lucru care ne-a luat aproximativ 3 ore si sa plecam spre Bucuresti, facand totusi o ultima oprire undeva in Romania, pentru a manca ceva si eventual pentru a face o ultima baie in mare. Initial ne-am propus sa oprim la Popasul Pescarilor in Olimp, loc care noua ne place tare mult, insa am sunat sa vedem daca e deschis si ni s-a spus ca aveau un eveniment cu tot locul rezervat si nu primesc alti oaspeti.

Ne-am reorientat asadar si am hotarat sa oprim la Micul Golf in 2 Mai, cu gandul ca cei mici se vor putea distra in zona de joaca unde sunt cateva leagane si balansoare, in timp ce noi ne vom trage sufletul linistiti la o masa umbrita de unde ii vom privi melancolici. Nu prea a fost asa.

Era deja sambata si statiunea era plina pana la refuz. Prin Vama Veche abia am trecut cu masina facand slalom printre sute de masini si o multime de oameni. Cu greu am gasit parcare in Golf si o masa partial la umbra. Copiii nu prea au putut sa se joace, pentru ca toata plaja era impanzita de corturi asezate parca unul peste altul. Mancarea a fost asa si asa, apa marii era extrem de murdara, asa ca baia a iesit din schema chiar daca ei au incercat.

Daca pana acum eram fani Grecia, si mergeam in Bulgaria doar pentru iesirile mai scurte, pot spune insa ca litoralul bulgaresc a reusit sa deschida si el o noua portita in sufletele noastre, pentru ca aceasta vacanta a fost parca rupta dintr-un vis frumos.

Mai multe despre plajele din Bulgaria gasiti in acest articol.

• Ce iei cu tine atunci cand pleci sa stai la cort cu doi copii?
• Absolut tot :))