Declaratie la un borcan cu dulceata de visine

Acum aproape 11 ani ai intrat in biroul unde eu lucram de ceva timp. Mi-ai bulversat mintile fara sa ma intrebi daca iti dau voie. Si nici macar nu mi-am dat seama ce mi se intampla.

Desi cunoscusem multa lume care se plimbase prin acel birou in ultimii doi ani, nimeni nu a reprezentat vreodata un pericol pentru mine, asa cum ai facut-o tu.

Tu m-ai speriat cum nimeni altcineva nu o mai facuse pana atunci. Si cred ca nu faptul ca erai extrem de destept si cu replicile mereu la tine ma infricosa cel mai rau. Cel mai rau ma speria privirea ta. Ma simteam extrem de ciudat de fiecare data cand ochii mei ii intalneau pe ai tai. Stateai si ma priveai insistent. Nu miscai si nu clipeai. Erai ca un lup care vaneaza.

Si cum stima mea de sine in acele timpuri era lasata intr-un seif incuiat cu sapte lacate pe o alta planeta, nu intelegeam prea bine de ce o faci. Eram convinsa totusi ca nu aveai prea multe motive si probabil ca de aceea imi era asa teama.

Se vedea pana si bulina de avertizare din coltul din dreapta-jos al ochiului tau stang. Avertiza clar riscul crescut de indragosteala. Dar se pare ca pana la urma nu am tinut cont de ea. Mi-am dat seama abia mai tarziu ca ador bulinele!

Erai cel mai simplu baiat pe care il vazusem. Erai genul acela de tip la care eu nu m-am uitat niciodata. Genul care nu avea semnalizator pentru o partida buna, dar care trezea in mine o gramada de curiozitati.

Si nu, nu te-am remarcat din prima, din pacate. Probabil de aceea te-ai razbunat si te-ai mutat cu mine abia dupa trei luni de zile.

In plus, eu stiu ca nu e atat de usor sa accepti sa traiesti cu o femeie atat de complicata cum sunt eu. Doar imi zici pana si acum cat esti de chinuit alaturi de mine, asta pe langa faptul ca se vede 🙂

Imi amintesc foarte clar totul despre noi doi, abia din momentul in care ai intrat in bucataria biroului si ai intrebat a cui este dulceata de visine din care mancam alaturi de colege.

Eu nu ti-am raspuns. Cei sapte ani de acasa nu mi-au permis sa vorbesc cu gura plina. Dar dulceata nu avea cum sa fie decat a mea. Daca acel borcan nu era acolo in acel moment, probabil nici noi nu eram astazi aici.

Dupa ce ai aflat a cui este, ti-ai dorit sa gusti si te-am invitat la o felie. Iar tu ai mancat trei. Si abia atunci ti-am vazut primele balute curgand… Dupa acel moment am mai vazut cateva siroaie, dar nu zic nimic mai mult acum, bine?!

M-ai intrebat dupa ce ai terminat de infulecat daca am facut-o eu. Daca stiai tu pe vremea aceea ca nu-mi place sa bucataresc absolut deloc, poate ca mai aveai niste timp sa te razgandesti in privinta mea. Desi sunt convinsa ca nu cu asta te-am cucerit.

De fapt, de fiecare data cand ma gandesc la asta, nu inteleg prea bine de ce m-ai ales pe mine dintre toate femeile din lume. Stiu ca tu imi spui aproape zilnic de ce, dar totusi, ce am facut sa merit asta?

Ce am facut sa merit chinul de a scoate la iveala emotii puternice tinute adanc incuiate in sufletul meu? Ma enerveaza cat de vulnerabila devin in fata ta atunci cand o fac.

Ce am facut ca sa fie nevoie sa iubesc atat de tare pe cineva, tocmai eu care habar nu am cum se face? Sa traiesc cu un om care imi declara zilnic dragoste vesnica si care ma mangaie seara de seara la culcare?

Sa fiu nevoita sa raspund declaratiilor de dragoste atunci cand mi-e lumea mai draga? Sa vad cum altcineva in afara de mine face si pe mama si pe tata pentru cele doua fiinte mici care se plimba-n fundul gol prin casa seara de seara?

Nu am crezut vreodata ca o sa ajung aici. Nu cu tine. Tu ai fost de la inceput si esti inca provocarea mea. Esti cel care ma supune unor lucruri enorm de grele pentru mine. Nu stiu sa spun si sa exprim atat cat meriti tu sa primesti, insa chiar si asa, tu esti mereu langa mine cand invat.

Esti langa mine si ma sfatuiesti. Esti langa mine si astepti. Esti langa mine si imi oferi tot ce am vazut eu prin filme si am crezut ca nu exista intr-o casnicie : rabdare, prietenie, dragoste, intelegere, atentie, devotament, mangaieri si servetele pentru lacrimi de cele mai multe ori.

Iar pentru asta si pentru multe altele eu iti multumesc! Mi-e al naibii de greu sa spun atat de des ca tine ca te ador si imi este si mai greu sa iti arat cat de mult, insa fiecare zi ce trece e o noua lectie de viata si de iubire pentru mine, iar eu ma straduiesc sa invat.

Stiu ca atunci cand o sa terminam impreuna borcanul cu dulceata de visine din care mancam zilnic impreuna, o sa te lingi pe degete si-o sa le vrei si pe ale mele.

Si mai stiu si ca sunt complicata asa cum imi zici mereu, dar sunt a ta si te iubesc!

La multi ani minunati, iubitul meu!

Si in caz ca ai uitat, o sa-ti las aici si cealalta fila cu emotiile mele scoase la iveala intr-un moment de vulnerabilitate 🙂