Azi este Ziua Internationala a Femeii, asa ca m-am gandit sa-mi dau voie sa ma exprim putin pe acest subiect, vorbind strict din experienta si trairile mele personale.
Cuvantul “femeie” nu a existat real pentru mine, pana undeva in jurul varstei de 30 de ani.
Pana atunci am copilarit mai degraba si nu am reusit sa descopar ce inseamna sa fiu femeie in adevaratul sens al cuvantului. De cele mai multe ori ma prosteam crezand ca sunt una si eram chiar convinsa ca-mi si iese minunat!
Dupa 30 de ani am inceput sa simt diferit. Am inceput sa simt dorinta de a experimenta mult mai serios latura mea feminina. Stiam cumva ca ea exista ascunsa-n mine undeva si eram deja capabila sa recunosc ca ce fusesem pana atunci era mai degraba o gluma si destul de departe de tot ce as fi putut sa devin.
Daca mi-a fost usor?
Absolut deloc!
Am fost intotdeauna destul de rigida, de lipsita de incredere in mine, nu foarte confortabila cu schimbarile si mai degraba masculina decat feminina.
Si cred ca de fapt, totul a inceput inca de cand am gasit barbatul potrivit, mai precis atunci cand l-am intalnit pe cel alaturi de care sa-mi doresc sa ma simt eu. Eu exact asa cum nu mai reusisem sa ma simt niciodata.
Simteam asta pentru ca dupa ce a intrat el in viata mea, am inceput incet-incet sa am incredere in mine. Aveam dorinta in suflet, aveam entuziasm in privire si aveam un corp care respira iubire prin toti porii.
Chiar cred ca o femeie iubita cu adevarat este o femeie care se va iubi pe ea mai mult decat pana atunci si o va face cel putin la fel de bine pe cat se va simti de iubita.
Pentru mine, femeia inseamna astazi atat de multe lucruri…
Inseamna frumusete naturala, expresivitate si multe zambete, blandete si autoritate in acelasi timp, delicatete combinata cu putere, determinare si multe emotii, grija, iubire, sensibilitate, fragilitate, senzualitate, vulnerabilitate si o lupta continua de a se descoperi pe ea din ce in ce mai mult, pentru ca o femeie stie intotdeauna cat de multe contine si cat de multe poate face si mai ales oferi.
Eu inca muncesc la a descoperi cat mai mult din mine si din tot ce am exprimat mai devreme, insa muncesc mai ales la a indrazni, la a-mi da voie sa fiu si la a trai constienta de absolut tot ce pot, tot ce sunt si tot ce-mi doresc.
Nu spun ca imi apartine definitia feminitatii, ci vorbesc doar despre perceptia mea asupra a ceea ce poate sa fie o femeie.
Si sunt convinsa ca fiecare dintre femeile din jurul meu au cel mai probabil o alta perceptie asupra feminitatii, insa cred ca fiecare parere este bazata in primul rand pe viata traita pana la un moment dat, iar mai apoi pe evolutia emotionala a fiecareia dintre noi si pe iubirea si sprijinul pe care le primim sau nu.
Mi se pare ca societatea inca desconsidera destul de mult femeile, iar asta ma doare destul de tare…
Ma doare sa vad aceasta bucatica de lume care efectiv refuza sa aprecieze femeia la adevarata ei valoare si traieste cu senzatia ca femeile au fost deja etichetate cu sute de ani in urma si au fost declarate atunci, ca fiind vesnic nemultumite, dificile, visatoare si cu principii nerealiste pentru lumea in care traim…
Nu vreau sa fac nici o dezbatere fara rost, insa parerea mea este ca tocmai latura visatoare a femeilor a dat nastere sperantei si a luptei fiecareia pentru a se descoperi si pentru a se arata lumii in toata splendoarea.
Iar din acea nemultumire vesnica s-a nascut treptat puterea de a se ridica fiecare dintre noi si de a muta muntii din loc pentru lucrurile care conteaza cu adevarat.
Dificile?
Probabil ca suntem, dar altfel ar insemna ca suntem perfecte si nici cu asta nu ar fi nimeni de acord. 🤪
Una peste alta, femeia este un “rau” necesar, pentru ca desi barbatii sunt considerati capul familiei, femeia este gatul care invarte capul exact in directia potrivita.
Si sa nu uitam ca Doamnele-ajuta! 🫶🏻
Niciun Comentariu