Pentru ca mami lucreaza o luna intreaga in Constanta si pentru ca ni s-a facut dor de ea, am hotarat sa stam si noi o saptamana la malul marii chiar daca e abia aprilie. E mult spus cu ea, caci in afara de duminici nu are liber si seara abia daca o vedem doua ore inainte sa adoarma. Dar si asa e bine pentru ca in timpul zilei, noi baietii putem sa ne facem de cap!
In prima zi in care am hoinarit doar noi trei, am hotarat sa facem o plimbare si sa mergem spre Adamclisi. Inca o data mi s-a confirmat, desi nu mai era nevoie, ca de cele mai multe ori drumul e mai frumos decat destinatia in sine. Spun asta nu pentru ca monumentul ridicat de Imparatul Traian la Adamclisi ne-ar fi dezamagit cu ceva, ci pentru ca din nou, Dobrogea ne-a furat privirile si ne-a aratat ca merita sa ii mai calcam pragul si altadata.
Am mai facut o singura excursie prin Dobrogea cu nazdravanii, anul trecut in noiembrie, de ziua lui Rares. A fost o plimbare scurta cu autorulota. Scurta, dar plina de surprize frumoase si locuri superbe ca in cele 3 poze de mai jos. Mai multe despre aventura noastra puteti gasi aici.
De data aceasta si pentru ca stiam din excursia trecuta ca drumurile mici prin sate te poarta printr-o lume veche dar plina de farmec, l-am refuzat politicos pe domnul Waze care imi spunea sa o iau pe Autostrada Soarelui pana la Medgidia si apoi sa iesim spre Adamclisi. Am hotarat sa merg prin Techirghiol, Movilita, Topraisar, Cobadin si Deleni pana la destinatie si bine am facut.
Drumuri libere, pustii cat vezi cu ochii si perspective largi ce te fac sa simti ca plutesti daca privesti destul de mult. Urci si cobori fara sa iti dai seama. Acum te afunzi intr-o vale in care bolovani de stanca au muscat din coasta malului de pamant si in momentul urmator privesti lumea de sus de pe dealul pe care ai ajuns fara sa simti. Si vezi pana departe, acolo unde cerul albastru se intalneste cu pamantul abia arat sau cu verdele culturilor ce au crescut peste iarna.
Drumuri prafuite care duc spre cer, garduri albe de piatra si izvoare nesecate, amestecate toate intre sate uitate de lume si de timp. Dobrogea e veche, dar si frumoasa si vezi asta la tot pasul.
Inainte de Deleni, am facut dreapta pe un drum de pamant spre Manastirea Nasterea Maicii Domnului. Am trecut pe langa un izvor cu apa buna de baut unde am oprit si am mers spre valea care se lasa in stanga.
Aici am mai primit un cadou de la Dobrogea cea generoasa, caci valea era plina de popandai. Si nu erau deloc sfiosi. Se plimbau de la o groapa la alta si doar cand ne apropiam la mai putin de doi metri se ascundeau si ei.
In rest, forfota mare in lumea lor si forfota mare si la nazdravanii nostri care nu stiau unde sa se uite mai repede. La popandaul din dreapta, sau la cei doi care se alergau pe deal. La pasarile mici care zburau foarte repede, sau la pasarea de prada care a zburat pe deasupra noastra si a speriat toti popandaii.
Am lasat mai apoi popandaii si am urcat si pana la manastirea de pe deal. Nu am stat prea mult acolo caci era plin de insecte si Rares nu se intelege deloc bine cu ele in ultima vreme.
Am plecat apoi mai departe spre monumentul de la Adamclisi cu speranta ca acolo nu vor fi atat de multe insecte. Si nu erau, dar nici poarta nu era deschisa. Am dat totusi tarcoale putin si intr-un final am vazut un afis pe care scria ca programul de vizitare este de miercuri pana duminica intre 10:00 – 18:00.
Pentru ca nu am vrut sa le spun nazdravanilor ca am venit degeaba pana acolo, i-am dat totusi jos din masina sa le fac o poza in fata portii si sa vada si ei monumentul macar de departe. Aproape ca ne-am consolat cu gandul ca il vom vizita pe indelete alta data, dar din nou am avut noroc.
Dupa ce i-am dat jos din masina pe pitici, a aparut un domn care a descuiat poarta si ne-a spus ca putem intra sa vizitam. Eram singuri ceea ce ne-a placut foarte tare. Rares si Calin au inceput sa se alerge si sa se joace in timp ce eu incercam sa le povestesc cate ceva despre monumentul impunator din fata noastra.
Tropaeum Traiani, sau Monumentul Triumph de la Adamclisi a fost construit intre anii 106-109 in cinstea imparatului Traian pentru a marca victoria romanilor impotriva dacilor in anul 106. Primele sapaturi au inceput in anul 1882 si abia in anul 1977 a inceput reconstituirea lui.
Nu stiu cum arata atunci cand a fost construit, dar acum, pot sa spun ca este un monument impresionant. Are aproape 40 de metri inaltime si tot cam atat diametrul cilindrului care formeaza baza.
In partea de mijloc, de jur imprejur sunt 54 de metope, lespezi dreptunghiulare care infatiseaza in basorelief scene de razboi. S-au gasit doar 48 din cele 54 de metope originale si sunt pastrate la Muzeul Arheologic Adamclisi. Pe acesta din urma nu l-am mai vizitat caci era destul de tarziu si m-am gandit ca vom mai face o vizita in zona si cu mami in alta zi.
De la Adamclisi am plecat direct pe plaja din fata hotelului unde am mai stat putin sa ne cataram pe pietrele digului si sa ne jucam in nisip. Si asa am incheiat o zi insorita si aventuroasa prin Dobrogea.
Niciun Comentariu