Au fost odata ca niciodata doi iepurasi care se iubeau teribil. Desi aveau planuri sa faca multe lucruri in doi, viata i-a surprins si le-a trimis intr-un timp destul de scurt, un iepuras micut care sa ii tina ocupati tot timpul.
Sarcinile casei erau foarte bine impartite: Iepurasul cel micut se juca, plangea, manca, dormea si pe parinti ii zapacea, Tatal Iepuras facea piata si gatea, iar Mama Iepuras strangea si curata, urla, iubea si planuri pentru toti facea.
La patru ani distanta, viata le-a trimis si al doilea iepuras micut si in acest fel au ajuns sa fie patru iepurasi care se iubeau teribil, cu aceleasi sarcini foarte bine impartite. Si incet, incet, iepurasii cei mari au invatat cum sa faca planuri pentru patru si sa le si duca pana la capat.
Pe masura ce au crescut, puii de iepuras au aflat ca exista o zi a iepurasilor ce se sarbatoreste in fiecare an si se numeste Paste. Aflasera pe parcurs si ca in pragul acestei sarbatori toti iepurasii vopsesc oua rosii dar si colorate frumos in functie de imaginatia fiecaruia, gatesc pasca si cozonaci si se bucura alaturi de familiile lor de liniste si voiosie.
Au mai aflat si ceea ce ii interesa pe ei cel mai mult si anume ca in aceasta zi de sarbatoare, iepurasii micuti primesc ceva dulce si poate chiar o hainuta noua sau o jucarie de la Iepurasul cel Mare. Dar cine era acest Iepuras Mare nu stia nimeni. Iepurasii nazdravani il banuiau pe Soseta, motanul familiei, insa nu l-au prins niciodata in fapt.
In fiecare an inainte de aceasta sarbatoare, parintii iepurasi trebuiau musai sa curete fiecare coltisor al casei, sa aranjeze fiecare sertar cu hainute, sa spele fiecare geam al vizuinei si neaparat sa frece podelele. Mai apoi se pregateau si cu bunatati cumparate pentru toata lumea.
Copiii in schimb erau entuziasmati si nerabdatori, topaiau si dansau, zbierau si chicoteau. Parintii lor in schimb, nu mai aveau rabdare sa ii asculte si de multe ori nici sa ii mai bage in seama dupa zile intregi de spalat, curatat si lustruit locuinta in care traiau toti patru.
Asadar micutii iepurasi se jucau mai mult singuri in pragul acestei sarbatori si desi nu le placea ca parintii lor nu aveau timp sa stea cu ei si sa il astepte impreuna pe Iepurasul de Paste, au trait mereu cu ideea ca daca vizuina nu e sclipitoare, Iepurasul nu va calca pe acolo niciodata.
Pana intr-un an in care parintii iepurasi au realizat cu putin ajutor de la o vecina binevoitoare din Dorobanti, ca nu e nimic mai important decat timpul petrecut alaturi de copii si in general de oamenii pe care ii iubesti.
Ca e important sa zambesti si sa strangi pe cineva in brate in loc sa speli cateva geamuri. Ca este important sa asculti si sa intelegi ce e fix in fata ta in loc sa te epuizezi aspirand podele. La fel de important este si sa intelegi semnificatia oricarei sarbatori si sa profiti de oamenii frumosi din jurul tau, nu de mancare si bautura sau de zile petrecute departe de casa la pret dublu daca nu chiar triplu.
De aceea Mami si Tati Iepuras au decis ca anul acesta sa le spuna micutilor tot secretul Iepurasului de Paste. Dupa ce au aflat cine era de fapt Iepurasul cel Mare, copiii au fost putin tristi crezand ca nu vor mai avea parte de surprize ca pana acum, dar au inteles totodata ca lucrurile nu se vor schimba, iar parintii lor vor avea intotdeauna grija ca ei sa traiasca exact cu aceeasi bucurie aceasta sarbatoare.
Odata cu dezvaluirea secretului a venit si linistea… Nu a mai fost nevoie de curatenie, de pregatiri intense, de stres si secrete si de planuri marete in pragul Pastelui.
Familia de Iepurasi a petrecut mult mai mult timp impreuna, au ras, au colorat in continuare oua, s-au jucat si s-au odihnit. Pentru ca, Iepurasul de Paste nu mai face curat!
Povestea iepurasilor de anul trecut o puteti citi aici.
Niciun Comentariu