Mami si Tati prin Los Angeles

29/12/2024

Ce faci cand apare in fata ta o sansa oricat de mica pentru a ajunge pe pamant american?
Daca esti Tati, nu o ratezi! Daca esti Mami, aproape dai din coada de bucurie pentru ca Tati te ia si pe tine cu el.

Insa lasand gluma la o parte, pe data de 10 martie 2024, eu si Alex am aniversat 11 ani de la cununia religioasa.

Inceputul acesta de an nu a fost cel mai grozav pentru relatia noastra de cuplu, asa ca el se gandea destul de intens la ce cadou ar putea sa-mi faca pentru a ma surprinde cu adevarat si pentru a petrece putin timp de calitate in doi.

Amandoi ne cam doream ceva timp in care sa reusim sa vorbim mai mult fara sa ne auda nazdravanii, sa ne ascultam mai bine nevoile si sa incercam sa gasim solutii la tot ceea ce ne supara pe fiecare dintre noi in anumite momente din viata.

Si pentru ca aproape intotdeauna cand te gandesti insistent la ceva, lucrurile se intampla, dar si pentru ca Universul ne iubeste pe fiecare-n parte si comploteaza, a aparut si ideea mult asteptata de Alex.

Si nu oricand, ci in acea zi speciala care apare doar o data la patru ani, respectiv pe 29 februarie.

Alex a primit in cursul diminetii o invitatie la premiera unui proiect la care am lucrat amandoi anul trecut. Invitatia era pentru el si inca doua colege si nu era deloc una de refuzat. Erau invitati in Los Angeles – USA si aveau permisiunea sa vina chiar si cu insotitor daca-si doreau, asadar cine oare a mers cu Alex?!

Bineinteles ca eu!

Nu ne-a fost usor deloc sa luam decizia finala de a pleca acolo fara copii, dar doar pana cand am stat de vorba cu ei. Apoi am avut toata sustinerea nazdravanilor sa facem asta, pentru ca exact cum au spus-o chiar ei, e foarte posibil sa fie o singura sansa in viata sa calcam pe pamant american.

Noi speram ca nu, mai ales acum dupa ce am reusit sa traim aceasta experienta, insa recunosc sincer ca America nu a fost niciodata pe lista mea de calatorii, desi nu am neaparat o justificare in spate pentru aceasta lipsa de interes fata de bucatica aceasta de lume.

Una peste alta am plecat doar noi doi carati pe aripile celor de la British Airways, alaturi de care ne-am simtit in siguranta si destul de confortabil avand in vedere durata zborului.

Biletul meu a costat undeva in jur de 1.000 de euro, iar asta a insemnat zbor dus intors cu escala la Londra pe ambele sensuri, bagaj de cala de 23 kg si un bagaj de mana, dar probabil ca a contat si faptul ca l-am achizitionat cu doar 3 saptamani inainte de plecare. Alex a calatorit in schimb gratuit, recompensat fiind de firma la care lucreaza si careia amandoi ii suntem recunoscatori pentru aceasta oportunitate.

Odata ajunsi in LA am inceput sa ne dorim tot felul de lucruri amandoi, insa timpul petrecut acolo nu a fost lung deloc si ne-am rezumat la ceea ce a fost in topurile listelor noastre cu dorinte.

Am apucat totusi sa ne facem damblaua fiecare dintre noi si ne-am bucurat impreuna de lumea total noua pe care am decoperit-o aici.

Universal Studios

De cand am luat biletele de avion, am inceput sa visam la locuri si lucruri pe care sa le facem inca de cand calcam in Los Angeles. Pe lista amandurora erau pe primul loc Studiourile Universal, mai ales ca amandoi lucram in industria cinematografiei.

Aici ne-am bucurat efectiv ca doi copii si am plecat inapoi acasa cu o multime de amintiri. O sa las cateva detalii intr-o fila de jurnal separata, pentru ca am facut o multime de poze, care trebuie si ele “indosariate” cum se cuvine.

Spatiul studiourilor este urias, surprinzator, interactiv si mult mai frumos decat mi l-am imaginat, asa ca am avut cu ce amintiri sa umplem articolul de aici.

Santa Monica Pier

Stiam despre acest loc din foarte multe filme americane pe care le-am tot vazut de-a lungul timpului. Nu-mi imaginam insa vreodata ca voi ajunge sa il vad si-n realitate, dar azi ma bucur ca am reusit.

Este intr-adevar un loc deosebit, desi extrem, dar extrem de aglomerat.

Am incercat totusi sa lasam la o parte proaspata noastra fobie de multimi si ne-am bucurat de soarele cu dinti, de Oceanul Pacific, de foarte multi pescarusi care parca zbierau la noi in timp ce pluteau pe deasupra capului nostru purtati de vantul puternic, de multicolora si faimoasa roata, de lumea pestrita din jurul nostru si mai ales de un apus superb, admirat in mare parte de sub pilonii podului.

Beverly Hills

Am vazut o mica parte din aceasta zona a Los Angeles-ului din masina. Este enorma si chiar merita sa ai suficient timp ca sa te poti plimba linistit pe jos printre toate acele case spectaculoase, cu ale lor gradini curate si frumos intretinute.

Noi nu am avut acest timp din pacate, insa tot ne-am bucurat de tot ce am reusit sa vedem prin geamurile masinii, pentru ca a fost cu totul si cu totul altceva fata de ce am mai apucat sa vedem prin restul Los Angeles-ului, atat la nivel de locuinte, cat si ca si curatenie si oameni care populau zona.

Rodeo Drive

Aceasta este o strada faimoasa din Beverly Hills. Faimoasa inseamna ca aici am gasit toate magazinele de designeri despre care noi doar am auzit de-a lungul timpului, insa in care nu am intrat niciodata.

Nici de data aceasta nu am facut-o, dar am admirat curiosi tot acel lux si stilurile deosebite de a scoate in evidenta printr-un simplu geam, niste haine la fel de simple.

Probabil ca cei care se imbraca numai de la branduri celebre, vor arunca in mine cu sabii si cuvinte urate, insa tocmai aceasta este frumusetea planetei, diferentele dintre noi.

Aleea Celebritatilor din Hollywood

Bulevardul Hollywood din Los Angeles a ajuns celebru datorita trotuarelor sale in care sunt incastrate stele de recunostinta fata de vedete din industria de divertisment mondiala.

Sunt stele de aceleasi dimensiuni, asezate la aceeasi distanta una de cealalta, stele care nu stralucesc, dar al caror nume a avut un puternic impact la un moment dat.

Fiecare stea contine nu doar cate un nume, ci si cate un simbol, iar simbolul reprezinta una dintre cele cinci categorii din industria divertismentului, respectiv:

FILMUL – reprezentat de camera clasica de filmat

TELEVIZIUNEA – reprezentata de un televizor

MUZICA – reprezentata de un fonograf

RADIOUL – reprezentat de un microfon de radio

TEATRUL – reprezentat de mastile de comedie si tragedie

Una peste alta, Bulevardul Hollywood ni s-a parut un amalgam pestrit de turisti, vanzatori si artisti stradali mai mult sau mai putin priceputi. A fost galagios si viu, dar intr-un fel pe care nu l-am mai intalnit pana acum.

Concluzia a fost sa fugim repede, repede din agitatia de acolo si mai ales din mirosul de marijuana ce se fuma liber la fiecare colt de strada.

Restaurantul Gladstones Malibu

In acest loc am ajuns datorita prietenilor si colegilor nostri alaturi de care am plecat in aceasta calatorie. Este un loc pe malul Oceanului Pacific unde se mananca preparate din sau cu fructe de mare.

Eu recunosc sincer ca m-am bucurat cel mai mult de a lor Supa de Scoici servita in paine (Clam Chowder), pe care aproape ca am terminat-o dintr-o inghititura, atat de buna a fost.

A fost tare misto experienta din acest restaurant, desi ne-a parut rau ca atunci cand am ajuns in locatie batea vantul foarte rau si nu ne-am putut bucura de terasa restaurantului de pe malul oceanului, chiar daca altii se bucurau din plin chiar si de valurile apei.

Nici in interior nu a fost insa rau deloc, mai ales ca am avut un supraveghetor pe toata durata pranzului, respectiv pe Garry, pescarusul de serviciu.

Garry nu este o inventie de a mea, ci dimpotriva, este o poveste frumoasa a acestui loc.

Este un pescarus care si-a insusit acest restaurant acum cativa ani si de atunci nu a mai plecat de pe terasa lui.

Nici un alt pescarus nu are voie sa dea tarcoale clientilor in prezenta lui.

De fiecare data cand o alta pasare indrazneste sa caute ceva de mancare pe mesele restaurantului, Garry este mereu pe faza ca sa o goneasca de pe teritoriul lui.

Domnul care ne-a servit, ne-a spus ca doar in perioada pandemiei a disparut Garry timp de aproximativ 3 luni de zile, pentru ca nu avea ce sa manance nefiind clienti in restaurant.

S-a reintors ulterior si si-a reluat rolul de gardian la Gladstones, fara sa-i pese prea mult de fratii lui inaripati.

La plecare ne-am bucurat de un frumos colt de curcubeu si de o veverita acvatica, asa cum i-au spus nazdravanii cand au vazut-o in poza, pentru ca era fix pe malul oceanului.

Restaurantul Johnny Rockets

Acesta este un restaurant tipic american, cu tonomate de muzica pe mese, cu scaune inalte si rosii de jur imprejurul insulei de servit bauturi racoritoare, genul de loc unde se pot servi burgeri sau sandwichuri calde si unde eu si Alex ne-am simtit absolut minunat.

Am nimerit aici din greseala, in timp ce cautam un loc de unde sa putem vedea mai clar semnul “Hollywood”.

Asa am ajuns sa trecem pe langa el si sa ne lasam ademeniti inauntru de mirosul apetisant de mancare.

Muzeul Cinematografic Hollywood

Am ajuns aici intr-o dimineata ploioasa in care ne-am gandit sa ne ascundem pentru putin timp intr-un loc cu sens, asa ca acest muzeu a fost pentru noi acel loc cu sens.

Ne-am bucurat de el din plin si in special de zona de la subsol, care era dedicata filmelor de groaza. Noi nu ne uitam nici unul dintre noi la acest gen de filme, insa ce am vazut aici ni s-a parut pe cat de infricosator, pe atat de amuzant totodata, pentru ca la acea ora eram singurii din incapere, ceea ce era cumva destul de sinistru.

Westfield Mall

Am ajuns la mall inca din prima zi de plimbari prin Los Angeles in cautarea unui magazin Lego. Si l-am gasit, caci facusem o cautare temeinica despre magazinele de jucarii pe care le putem gasi relativ aproape de zona in care locuiam.

Am incercat sa nu stam foarte mult acolo, dar cu toate astea, am reusit sa pierdem cateva ore bune intrand evident si prin alte magazine, racorindu-ne cu o inghetata buna si luand pranzul la un restaurant cu specific italian.

Restaurantul a fost surprinzator, pentru ca initial am intrat intr-un fel de piata camuflata cu o intrare de magazin, iar restaurantul l-am gasit cumva in spatele tuturor rafturilor multicolore si frumos aranjate ale pietei.

Mancarea a fost delicioasa si oamenii foarte prietenosi, iar cel mai amuzant lucru a fost ca am baut pentru prima oara in viata o MoleCola. Prietenii stiu de ce!

Semnul Hollywood

Trebuie sa recunosc ca aici nu am reusit sa ajungem, pentru ca ar fi fost un ocol destul de mare in drumurile noastre si am preferat sa ne petrecem putinul timp pe care l-am avut plimbandu-ne in zone putin mai accesibile pentru noi.

Am zarit in schimb celebrul semn de pe una din terasele de la Dolby Theater si am fost multumiti ca l-am vazut, chiar si de departe.

Istoria acestui obiectiv turistic si deja simbol al unui oras dezvoltat in jurul marilor studiouri cinematografice este una destul de interesanta.

Semnul initial a fost construit in anul 1923 de Harry Chandler sub forma HOLLYWOODLAND, ca o reclama la compania lui de dezvoltari imobiliare. In timp, semnul a devenit un reper pentru oras.

Pe la sfarsitul anilor 70, era clar ca semnul trebuia reconstruit, dar costul de un sfert de million de dolari era prea mare pentru ca autoritatile sa se implice. Din fericire, cateva dintre personalitatile din showbiz au decis sa se implice in locul autoritatilor si astfel s-au strans banii necesari si semnul a fost reconstruit in forma lui actuala.

Hugh Heffner a fost cel care a organizat o gala la resedinta lui, unde a scos la licitatie litere individuale si astfel, la sfarsitul anului 1978, Hollywood avea un nou semn.

Experienta Los Angeles fuse si se duse, insa o sa recunosc sincer ca dupa aceste zile petrecute acolo, mi-ar placea sa reusim la un moment dat sa mergem si cu nazdravanii, ca sa ne amuzam impreuna prin parcurile de distractii, sa mancam burgeri cu cartofi prajiti si sa ne balacim in apa oceanului in timp ce nu ne va pasa ca o sa fim pe alt fus orar.

Speranta moare ultima!