Nu pot sa descriu cat de cald a fost in ziua in care am ales sa vizitam acest loc superb. Era cumva de asteptat fiind luna august, dar parca nu eram chiar atat de pregatiti. Nazdravanii ne-au si zis la un moment dat ca ei nu se mai dau jos din autorulota, pentru ca acolo au aer conditionat si le e mai bine inauntru.
Evident ca atunci cand au vazut peisajele pe geam nu au putut rezista doar in masina. Nu degeaba se spune ca acest fenomen fizic este unic in toata lumea. Frumusetea de la Meteora impresioneaza pe oricine dupa umila mea parere, chiar si pe copiii nostri a reusit.
Natura surpinde in cel mai placut mod, la fel cum si puterea oamenilor de a construi acele manastiri acolo este de neconceput tinand cont de meleagurile deloc usor accesibile. Desi constructiile primelor manastiri dateaza inca din secolul al XIV -lea, de pe vremea cand grecii incercau sa scape de turci si albanezi, constructia primelor scari care faceau accesul mai usor a inceput abia in anul 1920.
Noi am reusit sa vizitam doar trei din cele sase manastiri inca functionale pe teritoriul Meteorei din cauza caldurii si a faptului ca erau foarte aglomerate si cu numeroase trepte ce trebuiau urcate si coborate. Iar cand ai si doi copii dupa tine, acest lucru nu e deloc usor de realizat.
Manastirile au fost 24 la numar de-a lungul timpului, insa din secolul al XVII-lea ele au inceput sa fie abandonate sau distruse in razboaie si in prezent mai sunt deschise publicului doar 6 din ele: Manastirea Marelui Meteor, Manastirea Varlaam, Manastirea Sfantul Nicolae Anapafsas si Manastirea Sfanta Treime care sunt manastiri de calugari, dar si Manastirea Sfantul Stefan si Manastirea Rousanou care sunt de maici.
La intrarea in manastiri, femeile in pantaloni sau cu haine mult prea scurte si barbatii imbracati necorespunzator sunt obligati sa se acopere cu panze gasite la fiecare intrare.
Majoritatea manastirilor sunt deschise pentru vizite pana pe la 16:30 – 17:00, dar cine se trezeste de dimineata si are chef de explorat, nici nu are nevoie de mai mult timp pentru a le vedea pe toate intr-o singura zi.
Ce manastiri am vizitat noi la Meteora
Am incercat evident sa o vedem pe cea mai mare in prima faza, insa pe cat de mare si grandioasa parea de pe drum Manastirea Marelui Meteor, pe atat de aglomerata era cand am ajuns in apropierea ei. Nu am gasit loc de parcare pentru casuta noastra pe roti si cum masinile erau intinse pe distante enorme pe marginea drumului, am ales sa mergem la urmatoarea care ne-a iesit in cale.
Manastirea Varlaam
Ne-a placut totul aici, chiar si cele aproximativ 130 de trepte urcate pana la ea. Peisajul era uimitor si astfel nu prea am luat in seama greutatea de a urca. Am numarat impreuna toate scarile si ne-am facut poze, iar mai apoi ne-am bucurat de locul sfant din varful muntelui.
Manastirea Varlaam este a doua ca marime de pe teritoriul Meteorei, construita in 1541 si pictata in 1548. M-au impresionat mult icoanele si sculpturile in lemn intalnite aici, dar si butoiul urias in care oamenii aruncau banuti si isi puneau dorinte pentru a li se realiza.
Manastirea Sfanta Treime
Este a doua manastire vizitata de noi si cea pana la care am urcat aproximativ 140 de trepte. A fost construita in 1475 si pictata abia in 1741. In trecut se ajungea la manastire cu scara de franghie si cu o plasa pe care le-am putut admira si noi la fata locului.
Peisajul de aici asupra orasului Kalambaka si asupra intregului teritoriu al Meteorei ni s-a parut uimitor. Am explorat fiecare coltisor, am topait pe stanci si pe alei si ne-am si relaxat putin odata ajunsi aici. Eram deja cam epuizati, lesinati de caldura, iar nazdravanii erau si dornici sa se intoarca in camping ca sa se balaceasca in piscina.
Manastirea Sfantul Stefan
Ne-am dorit sa ajungem aici in primul rand pentru Stefanul familiei noastre (Rares), chiar daca el nu a fost atat de uimit de locul descoperit, ci mai degraba de florile din jur si de pisicile care misunau peste tot.
Manastirea Sfantul Stefan a fost la un moment dat cucerita de nazisti si distrusa, insa mai apoi calugaritele au preluat-o si reconstruit-o. Acesta a fost ultimul loc vizitat de noi si cel mai usor de accesat din fericire.
Nu a fost nevoie sa mai numaram trepte, caci se pare ca maicutele nu au nevoie de sport pentru a ajunge aici. Manastirea este amplasata pe un teren mult mai plat fata de restul de manastirilor care sunt cocotate pe stanci. A fost construita in secolul al XVI-lea si pictata in 1545.
Nu mai am prea multe de spus despre Meteora, mai ales ca pozele vorbesc de la sine. Peisajul este ca un vis frumos si trebuie vizitat de cei care au ocazia macar o data in viata, pentru ca merita din plin. Am vazut in drumul nostru si oameni care se plimbau pe stancile cu forme ciudate, dar si oameni pe biciclete care faceau miscare admirand peisajele.
Sunt sigura ca este un loc bun pentru explorari in natura, desi noi nu am avut mult timp la dispozitie ca sa profitam de ele. Planul nostru era sa ajungem in frumosul oras Parga unde am si ajuns pana la urma, iar despre el am scris mai multe aici.
Una peste alta, chiar si cu doi nazdravani nemultumiti dupa noi, am profitat cat am putut de Meteora si ne-am clatit ochii cu toate acele peisaje impresionante. Ne-au ramas multe locuri pe care nu le-am explorat, dar care merita din plin atentia noastra, asa ca cine stie cand si cum vom ajunge din nou aici ca sa nu lasam nimic nedescoperit.
Ce am mai facut in vacanta noastra prin Grecia cu autorulota puteti gasi in aceasta fila din jurnal.
Niciun Comentariu