Anul trecut pe vremea asta, intr-un weekend frumos de toamna, am fugit de copii impreuna cu Alex. Nu am plecat asa departe, pentru ca planuisem amandoi o aventura de care mie cel putin imi era usor cam teama.
Alex detine permis pentru motocicleta, insa ultimul lui motor l-a vandut fix inainte ca noi doi sa ne cunoastem. Destul de trist sa iti vinzi motorul dupa ce ai apucat sa simti acea adrenalina, insa cumva de atunci nu s-au mai legat lucrurile si el nu si-a mai luat altul pana in prezent. Viseaza totusi la unul si cel mai probabil ca o sa il si ia la un moment dat.
In acel weekend, un amic bun de-al lui Alex a fost dispus sa ne imprumute motocicleta auzindu-ne ca ne dorim o astfel de experienta. Nici nu ne-a trebuit mai mult ca sa pornim la drum.
De fiecare data cand plecam undeva, le spunem nazdravanilor unde mergem si ei raman linistiti cu mama lui Alex. Am invatat destul de recent cat de important este timpul petrecut in doi, pentru un cuplu care a devenit “mami si tati” si profitam de asta ori de cate ori avem ocazia.
Recunosc ca am avut un moment in viata mea, in care am uitat ca mai exist si o data cu disparitia mea, disparuse si relatia cu omul iubit. M-am regasit insa la un moment dat, cand copiii au mai crescut si acum iubesc din nou. Noroc ca si el inca ma iubeste si ca a fost intelegator si rabdator.
Am ales impreuna Sinaia, pentru ca este aproape si pentru ca nu stiam exact cat de prietenoasa o sa fie motocicleta cu noi. Singurul loc unde am mai gasit cazare decenta, fiind totul planuit din scurt, a fost hotel New Montana. Noi am mai fost acolo cu serviciul in urma cu vreo 2 ani si a fost relativ ok. E drept ca atunci, in afara de dormit vreo 5-6 ore pe noapte nu faceam altceva in acel hotel.
De data aceasta insa, a fost destul de trista experienta de aici. De la felul in care arata camera pentru care cereau “doar” 80 de euro, pana la atitudinea receptionerului, timpul de asteptare pentru orice ne doream, apa extrem de rece a piscinei in care am incercat sa intram crezand ca vom uita de restul nemultumirilor si discutia cu managerul hotelului, in urma careia am si parasit acea locatie la 2 ore distanta de la check in.
Am reusit apoi printr-un mare noroc sa gasim camera disponibila in locul nostru preferat din Sinaia, la Foisorul cu Flori.
Incercasem asta si inainte sa alegem New Montana, dar nu am gasit liber nimic. Cel mai probabil ca acum am beneficiat de anularea cuiva. Am fost super incantati de noaptea petrecuta acolo, mai ales ca drumul pe motor nu a fost usor. Eu am stat incolacita, incordata si lipita efectiv pe spatele lui Alex ca un magnet de frigider, iar el saracul a rezistat cum a putut.
Chiar aveam nevoie amandoi de tot ce am gasit la Foisor. De acea liniste de acolo, de amabilitate, de jacuzzi si de masaj, de aerul proaspat de pe balcon, de mancarea delicioasa, de patul super confortabil si mai ales de timpul nostru impreuna.
A doua zi am servit un mic dejun delicios in camera hotelului si apoi am pornit la drum in aventura. Am urcat pe Transbucegi spre Cabana Piatra Arsa, vreo 30 de km pe o vreme superba. Soarele bland ne incalzea hainele negre, iar natura isi prezenta tinuta perfecta de toamna.
Am mai fost acolo de cateva ori cu masina, insa de data aceasta, culorile din jurul nostru se vedeau altfel de pe motocicleta. Am ajuns unde ne-am propus, iar apoi am fost si pana la Cabana Zanoaga sa mai exploram peisajele si sa mancam ceva la pranz.
A fost tare bine sa zac in bratele iubitului meu in liniste, fara sa ne intrerupa nici un nazdravan atunci cand ne soptim cuvinte frumoase, fara sa fie nevoie sa urlam unul la celalalt ca sa ne putem auzi printre hohotele de ras ale copiilor. A fost frumos sa putem sa ne plimbam in voie fara sa fim nevoiti sa ne urmarim micutii cum alearga si sa ne gandim pe unde au voie sa mearga si pe unde nu.
A fost bine si sa simt acea adrenalina de pe motocicleta, pentru ca m-a scos din rutina si din ritmul meu zilnic, iar uneori un asemenea zvac poate sa faca minuni si sa ne incarce cu o energie pozitiva enorma. In cazul meu chiar asa s-a intamplat.
Dorul de nazdravani era si el mare, chiar daca nu trecuse decat o zi de cand nu ii mai vazusem, asa ca dupa amiaza am petrecut-o pe drum inapoi spre casa, cu bateriile incarcate si cu dorinta de a face cat mai multe astfel de experiente in doi.
Viata de cuplu pentru noi este extrem de importanta, dar si copiii nostri sunt. Am reusit cu greu sa gasim un echilibru intre ele, insa in cele din urma ne-a iesit. A fost cu munca multa, iubire si intelegere, iar satisfactiile si momentele in doi de azi sunt extrem de pretioase.
Niciun Comentariu