O zi cu nazdravanii la sanius

Copiii iubesc zapada si mersul la sanius si nu cred ca doar ai nostri. Si mie imi placeau cand eram mica, insa acum as face orice si numai in zapada nu as sta. Imi amintesc insa cu drag de momentele copilariei. Ma intorceam de afara cu pantalonii tricotati de bunica mea plini de zapada inghetata si era nevoie ca maica-mea sa ma astepte cu matura pe scara blocului si sa ma mature. Altfel nu aveam voie sa intru in casa pentru ca faceam “mizerie”.

Atunci iernile erau mai geroase decat sunt astazi, dar eu nu simteam pic de frig, in ciuda faptului ca ma intorceam vinetie de la joaca. Pe-atunci nici nu bagam de seama cand imi udam chilotii de prea multa tavaleala si bulgareala si nici nu mai aveam griji ca geaca sau bocancii nu sunt speciali pentru zapada.

Astazi imi place totusi sa ma plimb si sa admir natura si frumusetea peisajelor de iarna, dar cam atat. Dar atunci cand ai doi nazdravani care adora zapada si mai ales saniusul, nu prea ai incotro si macar te prefaci cateva ore ca iubesti si tu zapada, nu-i asa?

Una peste alta, Rares si Calin ne cam bateau la cap ca isi mai doresc la zapada, macar o zi, ca cea din decembrie in care am fugit impreuna pe Transbucegi (detalii aici). Ba mai mult, au primit in urma cu vreo doua saptamani cate 100 de lei cadou de la niste prieteni. Dupa doua zile in care ne-au batut la cap ca vor la magazinul de jucarii, Rares a renuntat si a venit si ne-a intrebat daca putem mai bine, sa mergem o zi la munte cu banii lui.  Ce puteam sa mai spunem oare?

Asa ca dupa ce am stat si ne-am facut curaj, mai mult eu, am decis ca nu ne-ar mai strica o iesire in aer liber. Si am pornit spre munte. Nu stiam unde mergem, dar ne planuisem la plecarea din Bucuresti sa ne oprim prin statiunile montane de pe Valea Prahovei si sa vedem care are partia de sanius mai buna.

Citisem pe un grup de mamici pe care il urmaresc, ca partia Kalinderu este destul de ofertanta, asa ca prima oprire a fost in Busteni la aceasta partie. Eu o stiam din adolescenta, insa ce am gasit acum aici nu se compara cu nimic din ce imi aminteam eu.

Noi nu schiem inca, deci despre calitatea celor doua partii de ski existente aici, nu pot sa imi dau cu parerea. Insa pot spune ca era destul de multa zapada si ca tunurile de zapada existente functionau cand am ajuns noi. In partea de jos a partiei exista un Fun Park cu o partie de ski pentru incepatori si un mic roller coaster pe care l-am si testat si ne-a placut mult. Nu am putut sa facem foarte multe poze din si in el din cauza pozitiei ca in bob alaturi de nazdravani, dar si a vitezei.

Parcarea de la Kalinderu este destul de mare si aproape de telescaun, iar noi am platit 15 lei pentru toata ziua. L-am intrebat pe domnul care ne-a luat banii daca exista partie de sanius si el a fost cel care ne-a spus ca exista, dar este sus pe munte si trebuie sa luam telescaunul ca sa ajungem la ea.

Am avut noroc cu el, pentru ca daca nu ne indruma dansul, cel mai probabil plecam sa cautam alt loc pentru sanius, caci nu sunt prea multe indicii din care sa iti dai seama ca pe Kalinderu poti sa te dai si cu sania, partia fiind in capatul de sus al telescanului. Am achizitionat bilete pentru o urcare si o coborare si au costat 20 lei pentru un adult si 10 lei pentru copiii peste 5 ani.

Nazdravanul mare se teme de inaltimi si a fost usor incordat la urcare si mult mai incordat la coborare. Insa in final a fost tare mandru de faptul ca a reusit sa-si invinga aceasta teama cu ajutorul acestei experiente. Nazdravanul mic insa, a fost fascinat si s-a bucurat din plin de plimbare.

Ajunsi la capatul telescaunului am gasit partia pentru sanius, de unde intai am inchiriat o saniuta si apoi am inceput sa profitam de ea. Inchirierea saniei a fost 15 lei pentru o zi intreaga. Noi aveam si capacele pentru zapada cu noi si le-am folosit dupa ce am intrebat daca avem voie. Am aflat ca fiind miercuri si nefiind atat de multa lume putem face asta. In mod normal insa si in special in weekend, nu ai voie sa folosesti capacele pentru zapada, chiar daca pentru cei mai micuti, ele sunt extrem de folositoare pentru distractie.

Am stat patru ore intregi la sanius, nazdravanii au invatat sa se dea singuri cu sania si ne-am distrat de minune. Am facut intreceri, am facut trenulete, ne-a nins, am mancat zapada, ne-am bucurat si de foarte putin soare, am admirat si ne-am salutat cu oamenii din telescaunul care trecea pe deasupra.

A fost neasteptat de buna pentru sanius partia de la Kalinderu si destul de populata pentru o zi de miercuri, insa a fost loc pentru toata lumea. Exista posibilitatea de a urca pe o banda rulanta cu saniuta pentru a ajunge la linia de plecare, banda paralela cu partia pentru sanius, insa o urcare este 5 lei si 9 urcari sunt 40 de lei. Noi am ales sa urcam agale pe jos de fiecare data, pentru ca ni s-a parut inutila aceasta cheltuiala. Mai ales ca sus eram asteptati de un prieten blanos dornic de scarpinici.

Dupa coborarea de pe partie ne-am urnit usor spre casa, dar nu inainte de a stabili cu nazdravanaii ca in Sinaia ne vom opri la Muzeul Trenuletelor din gara. Rares si Calin sunt fani trenuri, mai ales ca doamna de acolo, care ne cunoaste deja, ii antreneaza cu tot felul de joculete de cauta si gaseste, care sunt preferatele micutilor nostri.

Muzeul avea inca bradul impodobit, asa ca dupa ziua aceea plina cu zapada si dupa ce am vazut bradutul si un Mos Craciun urias langa, am simtit cumva un sentiment de liniste, exact ca cel din preajma sarbatorilor de iarna.

La ora 18:00, cand s-a inchis muzeul, am pornit spre Bucuresti si am prins drumul liber ca intr-o zi de miercuri, asa ca in loc sa ne stresam in trafic, ne-am jucat, am vorbit, am cantat si am dansat si am povestit despre minunata zi care urma sa se termine in curand.