Orasul de piatra al celor o mie de trepte – Veliko Tarnovo

Asa au considerat nazdravanii nostri ca ar trebui sa se numeasca aceasta fila din jurnal si adevarul este ca la cata piatra am vazut in aceasta mini-excursie si la cate trepte am urcat si am coborat, nu exista titlu mai corect 🙂

Ne doream de foarte mult timp sa ajungem in Veliko Tarnovo si am reusit in sfarsit sa fugim pentru doua zile in minunatul orasel de pe malul raului Yantra.

Citisem ca ar fi de ajuns, insa noua nu ni s-a parut. Sau poate pentru ca am fost cu nazdravanii si ritmul nostru a fost mai lent, desi nu cred. Sau poate pentru ca noi cand ajungem intr-un loc murim de nerabdare sa ii exploram si imprejurimile si atunci se mai adauga niste extra timp la cel luat in calcul initial. Nu stiu sigur, dar una peste alta, cred ca un minim de trei zile ar fi mai potrivit ca timp de vizitare.

Am plecat vineri dimineata pe la 08:00 din Bucuresti si traficul nu a fost chiar prietenos pana la iesirea din capitala, insa la 10:00 eram deja la Ruse. Citisem ca la aproximativ jumatate de ora distanta de Ruse exista o pestera care se numeste Orlova Chuka. Ne-a placut atat de mult aici incat i-am dedicat un articol separat chiar aici.

Dupa ce am ascultat minunatele povesti ale pesterii spuse de Ilie, ghidul nostru bilingv, am pornit spre Veliko Tarnovo, caci aici ne asteptau alte locuri minunate si ale lor povesti.

Unde am dormit in Veliko Tarnovo

Prima data am oprit sa luam in primire apartamentul pe care il rezervasem. Odata intrati in el ne-a parut rau ca stam doar o noapte, insa eu acceptasem un proiect pe care trebuia sa il incep duminica si nu am reusit sa poposim mai mult.

Apartamentul Tsarevets este tot ceea ce o familie cu doi copii isi poate dori si nu numai. Este un apartament cu 2 dormitoare, un living si 2 bai, cu o bucatarie utilata cu absolut tot ce este necesar si mai presus de orice, extrem de curat si conceput cu bun gust. Este situat la 5 minute de mers pe jos de intrarea in cetate si are un loc de parcare in curte ceea ce este un mare avantaj din punctul nostru de vedere.

Calin a plecat cu greu de aici pentru ca l-a gasit pe Lumiere din Frumoasa si Bestia si sa lasi in urma un prieten atat de misto nu e chiar usor 🙂

Ce am vizitat in Veliko Tarnovo si prin imprejurimi

Dupa ce ne-am lasat bagajul si ne-am ales fiecare locul unde va dormi peste noapte, am plecat condusi de nazdravani spre un loc unde sa putem lua pranzul. Se facuse deja ora 14:00 si toti patru eram lesinati de foame.

Aproape de apartament am gasit un loc foarte dragut unde am oprit si nu am regretat, Pubul Malkia Inter. Am mancat aici exact ce nu iti recomanda doctorul, insa noi in vacante profitam de orice placere a vietii. Asadar, puiul shangai, calamarii pane, aripioarele in sos dulce-acrisor, cartofii prajiti cu branza si supa crema de spanac ne-au umplut stomacul si ne-au incantat papilele gustative uscate de atata foame.

Ne doream sa vizitam Fortareata Tsarevets dupa masa, insa ni s-a parut exagerat de cald si cumva am schimbat planul incercand sa gasim ceva unde sa nu simtim caldura din plin si am lasat fortareata pe ziua urmatoare. Daca stiam ca a doua zi va ploua…

Muzeul Iluziilor

Am ales sa mergem prima oara la Muzeul Iluziilor unde ne-am distrat in jur de o ora, iar nazdravanii au fost super incantati. Camera cu susul in jos a fost preferata lor, iar dupa ea au urmat cea a oglinzilor, cea a umbrelor, calugarul fara picioare si scaunul urias, care le-au placut la fel de mult.

La sfarsitul vizitei nu am plecat cu mana goala, ci fiecare dintre ei si-a ales cate o jucarie din gama cub rubik. Rares a plecat cu o piramida si Calin cu un mar. Acum asteptam sa vedem in cat timp vom reusi sa le si rezolvam. 🙂

Strada Gurko si Strada Stefan Stambolov

Dupa ce ne-am racorit in muzeu si pentru ca mai aveam multe de vazut, am luat-o curajosi la pas pe stradute. Planul era sa ajungem la Monumentul Asanestilor trecand peste Podul Stambolov si in drum sa incercam sa vedem cat mai mult din labirintul de stradute care compun partea veche a orasului Veliko.

Asa ca am luat-o in jos pe Strada Gurko, una dintre cele mai vechi stradute ale orasului si am admirat casele, multe dintre ele construite in secolul 18. Plimbandu-te pe aceasta strada poti admira la fel de bine si raul Yantra ce serpuieste in jurul Monumentului Asanestilor.

Si tot pe Strada Gurko am intalnit o doamna prietenoasa ce a iesit la un balcon frumos sa ne sfatuiasca sa mergem la spectacolul de lumini de la Fortareata Tsarevets. Din pacate nu am reusit sa ajungem, dar macar avem motiv sa ne intoarcem in Veliko la un moment dat.

Strada Stambolov merge paralel cu Strada Gurkov, dar un “etaj” mai sus, asa ca privelistea spre orasul vechi si spre Monument este si mai spectaculoasa. Desi sunt foarte multe magazine si restaurante pe ea, exista si cateva locuri de belvedere la care noi ne-am oprit sa mai privim si sa ne mai ascundem putin de soare.

Arta stradala

Am tot urcat si coborat pe stradutele inguste ale acestui orasel, iar printre toate treptele si casele vechi si frumoase, am admirat picturi stradale care ne-au inveselit prin culorile vii si prin unicitate.

Podul Stefan Stambolov, Parcul si Monumentul Asanestilor

Admirand arta stradala si toate stradutele misto ale oraselului, am reusit sa ajungem pe Podul Stefan Stambolov fara ca macar sa ne dam seama cat timp trecuse. Acesta a fost construit in jurul anului 1900 pentru a scurta drumul dintre oras si statia de tren a orasului Veliko Tarnovo. Acum este inchis traficului auto, ceea ce il face un loc perfect de plimbare si intalnire pentru tinerii din oras si pentru turisti. Ba chiar si pentru practicantii de bungee jumping din cate am citit in cautarile noastre pe internet, dar nu am vazut nimic cand am ajuns acolo.

Am trecut peste raul Yantra si am ajuns in Parcul Asen, locul in care in anul 1985 a fost construit Monumentul Asanestilor, ca un omagiu la implinirea a 800 de ani de cand fratii Asan si Petru au condus revolta vlaho-bulgara impotriva Imperiului Bizantin. Interesant mi s-a parut faptul ca cei trei frati, Asan, Petru si Caloian erau de origine romana si ca mai apoi, Caloian a devenit Tarul regatului Vlaho Bulgar.

Monumentul in sine este spectaculos, insa noua ni s-a parut mai spectaculoasa privelistea catre orasul vechi. Intregul orasel poate fi admirat de aici, iar ceea ce se vede este minunat. Casele construite in trepte ne-au fermecat atat de tare incat am revenit si pe seara sa le privim si sa mai facem cateva poze.

Am continuat cu o plimbare prin parcul Asen, si un ocol de jumatate de ora pe jos spre apartament. Ne-am amintit cum sa ducem copiii in carca, am mancat corcoduse, am facut glume si ne-am oprit des la poze caci privelistea era uimitoare si pe noi ne cam dureau picioarele deja.

Dupa atata plimbare ne-a luat foamea din nou si pentru ca citisem de restaurantul Ego si ni-l recomandase chiar prietena noastra de la balcon, ne-am dorit sa ajungem si noi aici. Nu am reusit insa pentru ca era plin peste tot in Veliko vineri seara, nu doar la Ego.

Nu ne-a parut foarte rau pentru ca astfel am descoperit un restaurant superb in Arbanasi, la 10 minute distanta de condus, unde nazdravanii au alergat in voie si eu cu tati am profitat de liniste si de un apus minunat.

La Primo Gusto Ristorante mancarea a fost delicioasa, nota de plata a sarit putin de bugetul nostru, dar a meritat din plin pentru peisaj, terapia din mijlocul naturii si noul nostru prieten blanos.

Fortareata Tsarevets

A doua zi ne-am trezit si afara ploua. Ne facusem planuri sa mergem la Fortareata Tsarevets mai ales ca o privisem de la distanta in ziua de dinainte si vazusem cat era de minunata, insa uitandu-ne pe geam parea ca nu aveam sa mai ajungem. Pe la 11:00 s-a oprit totusi ploaia si era si momentul cand trebuia sa eliberam cazarea, asa ca am pornit usurel sa vedem cat reuseam sa vedem.

Am ajuns la casa de bilete unde ne-a intampinat o coada de vreo 20 de persoane, iar in fortareata se putea vedea o multime de oameni ce misunau ca furnicile dupa ploaie. Pentru cei ce nu stiu, noua nu ne plac locurile aglomerate, asa ca asta ne-a taiat un pic din elan. Chiar si asa am pornit sa exploram dupa ce am achizitionat biletele. Ne-am incadrat la pachetul pentru familie si astfel am platit doar 15 leva.

Dupa ce am trecut de poarta principala a cetatii, Calin s-a impiedicat si s-a lovit in genunchi, iar asta ne-a blocat pentru urmatoarea jumatate de ora. Am plans, am mers in brate, am stat pe bancuta, dar totul a fost prielnic explorarii noastre pentru ca s-a redus si numarul de turisti in acest timp.

Una peste alta, cu tot cu pauze de inghetata si povesti, ne-a luat aproape trei ore sa vizitam cetatea ce se intinde pe aproape toata suprafata dealului cu acelasi nume.

Cetatea exista inca de pe vremea Imperiului Bizantin, dar a fost fortificata puternic si a capatat statutul de capitala in timpul dinastiei Asanestilor. Timp de doua sute de ani, cetatea a gazduit Palatul Tarilor si Biserica Patriarhiei, pana in 1396 cand a fost cucerita de turci dupa un asediu de 3 luni.

Am vazut fiecare coltisor, am urcat pe fiecare treapta, am pozat toate firele de iarba si ne-am descarcat bateriile de tot, asa ca dupa vizita la Fortareata Tsarevets, ne-am retras la Ego, restaurantul la care mi-am dorit sa ajung inca de dinainte sa ajung in Veliko.

A reusit Alex sa faca o rezervare in jur de ora 15:00 si tot ce citisem despre acest loc s-a adeverit brusc. Privelistea a fost superba, mancarea a fost mega delicioasa, servirea foarte prompta, preturile extrem de decente si pasarile foarte prietenoase si mancacioase.

Cascada Hotnitsa

Cu burtile pline, dar cu bateriile incarcate am pornit mai departe spre un loc pe care il aveam tot din Bucuresti pe lista, respectiv la Cascada Hotnitsa. Am scris mai multe in articolul de aici, pentru ca aveam o multime de poze care nu meritau umbrite de frumusetea celor facute in Veliko 🙂

Ruse

Am pornit fericiti spre casa, dar nu inainte de a poposi pentru o ora si in frumosul oras Ruse. Desi am ajuns seara si nu am reusit sa vedem decat putin din centru si o mica parte din pietonala de pe malul Dunarii, am vazut in schimb cel mai frumos spectacol de lumini intalnit vreodata, cel al naturii. Fulgerele ce anuntau ca se apropie o mare furtuna, au colorat cerul si ne-au daruit la sfarsit de zi un final de excursie inedit.