Mi-am dorit tare mult sa ajung aici. Parga este un orasel pitoresc cu influente italienesti pe care mi se pusese pata inca de cand l-am vazut in poze pe internet. In timpul verii, stradutele inguste devin sufocate de turisti, dar atmosfera este una placuta, iar terasele si tavernele ofera pe langa mancare buna si o priveliste superba asupra golfului. Desi nu ne plac mai deloc locurile mega aglomerate, Parga ne-a facut cumva sa ne indragostim de el.
Am ajuns aici dupa ce vizitasem alte cateva locuri minunate din frumoasa Grecie, locuri despre care am scris mai multe aici.
Micul port din Parga vazut noaptea de la o terasa de pe dig
Parga admirata de la inaltime de pe Insula Panagia
Parga la ceas de seara, cu vedere la Castelul Venetian
Parga ni s-a aratat pentru prima oara intr-o zi torida de joi, undeva dupa ora 15:00. Nu stiam exact unde aveam sa dormim, dar stiam ca exista un camping in Valtos care este la o aruncatura de bat de Parga. La fel de bine stiam si ca nu se pot face rezervari pentru locul de campare, asa ca ne-am dus in campingul Valtos la noroc. Si am avut, ca intotdeauna cand suntem impreuna.
Despre camping nu sunt neaparat prea multe de spus. Este micut si super aglomerat. Am presupus ca din acest motiv toaletele si dusurile erau cam murdare, la fel cum si zona de bucatarie era cam neingrijita. Intimitate nu exista absolut deloc in acest camping, asa ca cei care cauta un spatiu doar al lor, nu au ce cauta aici in luna august.
Ne-am plimbat intr-o seara prin imprejurimile rulotei noastre si am ramas usor surprinsi de faptul ca in zona de corturi parea ca toti oamenii sunt veniti acolo impreuna, desi vorbeau limbi diferite. “Locuiau” la gramada fara sa le pese si aproape ca mancau din aceeasi farfurie si-si cresteau copiii unii altora. 😋
Intr-una din zilele petrecute aici, lui Rares i-a fost cam rau si a fost nevoie sa stea cu Alex la rulota. Nu au putut sa se odihneasca prea mult sau sa stea linistiti in timpul zilei, insa gurile rele spun ca iti asumi acest lucru atunci cand accepti sa stai intr-un camping, desi eu nu sunt in totalitate de acord.
Dar sa trecem peste conditiile din camping si sa ne amintim de ceea ce am vazut si facut prin Parga si ale sale imprejurimi.
Desi stateam in Valtos si nu in Parga, acest orasel este la 10 minute de mers pe jos de Parga sau mai putin de 5 minute cu taxi boat-ul care costa 3 euro de persoana. Noi am ales ambele cai de acces in perioada petrecuta acolo. De obicei ziua cand plecam foloseam taxiul ca sa ajungem mai repede in locurile unde am mancat, iar seara ne intorceam pe jos ca sa ne facem digestia si sa admiram peisajele.
Spre promenada din Valtos
Pe promenada in Valtos admirand in departare casele si castelul din Parga
Taxi boat-ul ce face transferul Valtos – Parga si inapoi
Insula Panagia vazuta din taxi boat
Toti patru in taxi
Portul din Parga si cel in care te lasa taxiurile
Apus de soare dintr-o tura cu taxi boat-ul
Valtos admirat de sus din Parga, mai precis de pe drumul de intoarcere spre camping
Parga vazuta din coltul plajei din Valtos dupa o plimbare nocturna
Fabrica de Ulei de Masline Paragaea – The Lekkas Brothers Olive Press
Imi recomandase o prietena sa vizitez acest loc daca am ocazia si pentru ca aveam ceva timp de pierdut cu nazdravanul cel mic in ziua in care celui mare i-a fost rau, am zis sa incerc. Nu mi-a parut rau absolut deloc pentru ca am invatat lucruri folositoare si pentru ca pentru prima oara in viata am fost la o degustare de ulei de masline.
Intrarea m-a costat 5 euro, iar Calin a avut gratuitate. Fabrica Lekkas Brothers este singura din care a mai ramas ceva in picioare dintre toate cele cinci fabrici de ulei existente candva in Parga pe vremea dominatiei venetiene.
A fost data in functiune in anul 1929 si ulterior a fost inchisa in 1974, iar astazi este doar un muzeu mic, dar extrem de bine organizat si interesant.
Intrarea in vechea fabrica de ulei de masline
Am avut ocazia de a asista la un tur ghidat de maxim 10 minute din care am aflat informatii pretioase pe care oamenii le foloseau odinioara ca sa proceseze maslinele. Am admirat motorul fabricii prin care cu ajutorul curelelor de distributie functionau toate celelalte masinarii.
Am aflat ca cel mai bun ulei se face cu maslinele de octombrie-noiembrie si ca uleiul de masline nu se tine in sticle de plastic. Plasticul interactioneaza cu uleiul si ii schimba proprietatile. Este recomandat ca uleiul de masline sa se tina in recipiente metalice inchise bine si sa stea in locuri ferite de soare.
Am vizionat chiar si un filmulet din care am invatat cum se culeg si se transforma maslinele in pasta si in ulei. La sfarsitul vizitei am avut parte de o degustare pe cinste a uleiului de masline si de explicatii pe masura referitoare la felul in care ele se transforma din stare solida in stare lichida.
Am mai aflat ca Lianolia Olive Tree este copacul locului in Parga si de altfel in tot nord vestul Greciei. El creste inalt pana la 25 de metri daca este lasat nesupravegheat. Maslinele acestui copac produc ulei de o calitate superioara cu o concentratie ce fluctueaza intre 18% – 20%.
Pe vremuri oamenii din imprejurimile orasului Parga veneau si locuiau aici cu chirie pentru a ajuta la fabricarea uleiului de masline si se spune ca majoritare erau femeile. Cei care munceau nu erau platiti in bani, ci in ulei, iar intreg procesul se desfasura indeosebi manual.
In timp insa lucrurile au evoluat si procesul de la culegerea maslinelor pana la produsul final a devenit mai usor. Am aflat cum culegatorii isi pozitioneaza niste plase de jur imprejurul maslinilor, insa nu le aseaza direct pe sol, ci la putina inaltime. Ei spun ca daca maslinele ating solul, calitatea uleiului poate fi afectata.
Copacii se scutura cu un instrument special care arata ca un bat inalt cu un capat rotitor care prin manevrare manuala desface maslinele de pe crengute si le ajuta sa cada mai usor in plasa pozitionata la baza copacului. Apoi, cu ajutorul unui carlig, culegatorii scutura plasele in aceeasi directie cu totii, astfel incat toate maslinele se aduna intr-un singur loc, de unde sunt culese apoi mult mai usor.
Maslinele sunt incarcate in saci si transportate in aceeasi zi la fabrica de prelucrare. Aici ele sunt spalate in masinarii speciale, le sunt indepartate frunzulitele si ulterior sunt zdrobite fiind astfel transformate in pasta de masline si mai apoi in ulei cu ajutorul apei reci, nu calda asa cum se facea pe vremuri. Specialistii spun ca apa calda “gateste” uleiul si acesta isi pierde din calitate in acest fel, asa ca recomanda apa rece pentru obtinerea unui ulei de o calitate superioara.
Tot din acest motiv grecii savureaza uleiul de masline doar in salate, pe paine sau in mancaruri ajunse in stare finala de coacere pastrandu-l astfel in stare pura, negatindu-l.
Pe vremuri maslinele erau presate fiind puse in niste saci facuti din par de capra, prinsi mai apoi intr-o presa. Astazi inteleg ca totul se face in centrifuga pentru ca treaba sa mearga mult mai repede si usor.
La degustare totul a fost fantastic, iar ghidul nostru a fost tare dragut si i-a acordat multa atentie lui Calin, el fiind singurul copil prezent la acel tur. A fost foarte misto si nazdravanul mic poate confirma totul 😋
Nu am plecat de acolo cu mana goala, ba chiar am mai fi luat cate ceva, insa stiam deja ca stradutele din Parga desi pitoresti, nu sunt deloc prietenoase intr-o zi calduroasa de august, iar eu nu am vrut sa lesin pe ele cu prea mult bagaj in carca.
Strazile din Parga
Strazile din Parga arata ca niste tablouri pictate frumos. Au ceva aparte si atrag la fiecare pas. Sunt in panta in proportie de 90% si fiecare are ceva-ul ei. Unele sunt pline cu magazine cu suveniruri. Altele pline cu restaurante cochete. Unele sunt simple dar extrem de atragatoare datorita arhitecturii, a culorilor sau a florilor colorate de la intrare.
Stradutele din Parga merita parcurse de fiecare vizitator pentru ca sunt un mix frumos de culori, stiluri, mirosuri si delicii culinare. Noi ne-am pierdut printre ele trei zile la rand si nu ne-am plictisit. Indiferent ca este seara sau zi, stradutele din Parga spun cate o poveste sau iti arata ceva frumos la fiecare pas din fiecare minut al zilei.
Castelul Venetian
Am ajuns aici doar cu nazdravanul mic, pentru ca cel mare bolea la rulota alaturi de Alex. Am descoperit ceva mai tarziu ca era Covid, mai precis cand am facut si noi. Era prea cald asa ca nu am poposit multa vreme prin zona castelului, mai ales ca mai admirasem privelistile de sus ale pitorescului orasel Parga.
Castelul Venetian de astazi inseamna de fapt cateva ruine din ce a fost candva, insa povestea din spate si privelistea uimitoare, fac locul sa para mai special cu siguranta.
Situat pe varful dealului pe care este amplasat orasul Parga, castelul existent inca din secolul XV a fost parte importanta in protejarea asezarii, de invaziile fortelor inamice de pe mare dar si de pe uscat.
Erau multi oameni care urcau la Castel cand am fost si noi pentru a admira imprejurimile de aici si putinele ruine ramase. Eu cred insa ca privelistea cea mai frumoasa asupra orasului Parga o ai daca ajungi pe Insula Panagia.
Parga vazuta din largul marii
Daca tot am invatat recent cum e cu barcutele cu motor pe mare (vezi aici experienta noastra din Sithonia), am zis sa incercam si in Parga. As zice ca nu ne-a parut rau, insa mie mi-a cam parut. Si nu pentru ca am avut o experienta neplacuta, ci pentru ca am prins marea putin cam agitata si mi-a fost destul de rau.
Am pornit la drum din Valtos de unde am inchiriat barcuta cu 120 euro pe zi (de la 10:30 la 17:30). Dupa instructajul facut de baietii priceputi am plecat in aventura. Aveam in minte un traseu, insa vazand ca mie nu-mi era chiar bine, l-am abandonat destul de repede.
Baietii isi doreau tare mult sa ajunga la Pestera Afroditei asa ca aceasta a fost prima oprire. Ne-a fost teama sa intram cu barcuta in interiorul pesterii, mai ales ca cei de la care luasem barcuta ne recomandasera sa nu intram ca sa nu ne ciocnim de pereti sau de alta ambarcatiune aflata deja in interiorul pesterii.
Chiar si asa nazdravanii isi doreau sa fie cat mai aproape, asa ca si-au pus pe ei vestele de salvare si au innotat pana in buza pesterii. A fost mai sigur asa pentru ca fluxul de barcute care intrau si ieseau din pestera era destul de mare, iar in acest fel am evitat orice incident neplacut.
Dupa acest obiectiv turistic, eu imi doream foarte mult sa ating pamantul, asa ca urmatoarea oprire a fost plaja Lichnos. Eu m-am dus pe mal unde am poposit o vreme cu fundul pe nisipul fierbinte, in timp ce Calin ma imbarbata in urechea dreapta ca sa-mi revin, iar Rares ramasese cu Alex pe barcuta, unde stateau impreuna la pescuit. Li s-a alaturat si Calin la un moment dat, dar doar dupa ce a fost sigur ca eu mi-am mai revenit si ma voi intoarce dupa ei pe barcuta.
S-au distrat pentru ca au prins destul de multi pestisori pe care i-au eliberat evident, desi la cum aratau pareau tare gustosi. Noi nu mancam niciodata ce vanam, zic nazdravanii, asa ca in seara cu pricina nu am mancat peste, ci paste cu fructe de mare, ca sa dormim impacati.
Golf mic de langa plaja Lichnos
Plaja din Lichnos si Rares urmarind pestii care se invarteau in jurul unditei
De pe plaja Lichnos am ajuns pe plaja Parga, sau mai degraba la Insula Panagia. Aici privelistea asupra orasului era deosebita, iar apa era perfecta pentru baie. Tot aici am gasit Biserica Sfanta Fecioara Maria unde am vazut ca se tin slujbe chiar si la ceas de seara, in timp ce barcutele de tip taxi fac ture cu turisti dornici sa ia parte la acele adunari religioase.
Rares coborand in varful Insulei Panagia de unde a numarat iahturi si a admirat zari albastre
Barcuta noastra admirata de pe Insula Panagia
Pestele pescuit si prins de Rares pe Insula Panagia
Calin la apa 😋
Nazdravanii s-au aruncat de pe “trambulina” naturala din mijlocul insulei admirand iahturile trase la mal destul de aproape, au facut concurs de sarituri si yoga in aer.
Am urcat pana la cel mai inalt punct de belvedere printre ruinele ce o data faceau parte din sistemul de aparare al cetatii, iar de sus am admirat Parga si Marea Ionica de la umbra pinilor inalti si batrani. Cuvintele sunt de prisos ca sa descrie privelistea de aici, asa ca sper ca pozele sa vorbeasca in locul meu.
Am incheiat tura cu barcuta cu o oprire pe mare langa plaja din Valtos unde baietii au mai dat o data la peste si s-au mai balacit inainte sa predam ambarcatiunea.
Priveliste asupra plajei din Valtos
Unde am mancat si ne-a placut
Taverna Stefanos
Am ajuns aici la recomandarea aceleiasi prietene care mi-a recomandat si Fabrica de Ulei de Masline si bine am facut. Este o taverna veche greceasca si locul unde pescarii aduc aproape zilnic peste proaspat pescuit de ei, pentru toti clientii pofticiosi.
Mancarea a fost super delicioasa, privelistea de la apus asupra orasului Valtos ne-a colorat privirea, iar noi ne-am simtit extraordinar. Taverna Stefanos este unul din locurile pe care trebuie sa il incerci daca ajungi prin Parga.
Taverna Hellenikon
Am ajuns aici intr-o seara si am ramas placut surprinsi. Desi era amplasata pe niste stradute inguste si destul de ascunsa, aceasta taverna a fost extrem de primitoare si cu o mancare super gustoasa. Ne-am simtit foarte bine in acest loc si il recomandam cu drag.
Restaurant Kastro
In acest loc am ajuns tot la recomandare. A fost genial din mai multe puncte de vedere, desi preturile sunt putin mai mari decat in altele.
Privelistea este unul din punctele forte ale acestui loc, dar si preparatele culinare care sunt extrem de gustoase si de aratoase. Am ajuns aici in ziua in care am iesit doar eu cu nazdravanul de Calin si ne-am rasfatat amandoi papilele gustative admirand Marea Ionica si frumosul Parga.
Taverna Taka Taka Mam
Aici ne-am oprit in seara in care am ajuns pentru ca eram rupti de foame si fara chef de cautat prea mult un loc dragut. Taverna Taka nu e cel mai frumos loc in care sa mananci in Parga, insa tot ce ne-am comandat a fost delicios si de aceea recomandam acest loc celor care nu cauta neaparat locuri selecte, ci cu mancare gustoasa.
Magic Cream Gelateria
Aici am mancat inghetata de casa delicioasa, preparata doar cu lapte sau iaurt, dar si waffles super gustoase. Au chiar si sortimente fara zahar sau fara gluten, asa ca nu degeaba zic gurile mancacioase ca este cea mai buna gelaterie din Parga.
Una peste alta, Parga ne-a placut mult si sper sa avem sansa de a-l vizita si cand este mai putin aglomerat pentru a ne putea bucura mai mult de frumusetea sa si de fiecare loc in care de aceasta data nu am ajuns.
Niciun Comentariu