Am tot vazut in ultima vreme pe internet, tipul acela de carte pentru copii personalizata cu numele fiecaruia. Avem chiar si noi una in engleza pe care a primit-o Rares la un moment dat de la sora mea. Este intr-adevar tare draguta si ideea mi se pare amuzanta si foarte buna atata timp cat adaugi si ceva personal in povestea originala.
Desi nu e prima data cand vad astfel de carti, este totusi primul an in care am stat si m-am gandit cati dintre noi au povestit oare copiilor cum le-a fost ales numele?
Cine a decis sa ii cheme asa si de ce? Mai este oare la moda povestea aceea in care nasii aleg numele copiilor si parintii sunt de acord doar din respect fata de ei?
Sunt curioasa cati dintre noi, cei care avem copii sau care am nasit la un moment dat, avem in spate o poveste a numelui copilului nostru? La fel de curioasa sunt cati au fost inspirati din prima si cati au stat saptamani sau poate chiar luni intregi sa caute acel nume.
Eu recunosc ca noi am stat ceva timp pe ganduri. Stiam amandoi ca ne dorim nume romanesti pentru baietii nostri. Mai stiam ca ne doream sa aiba si un prenume de Sfant. Ne gandeam ca poate ulterior il vor folosi daca nu le place cum ii vom striga noi, desi exista sanse mari sa nu le placa niciunul dintre ele 🙂
Am incercat sa ne folosim de Google, insa nu de prea multe ori, pentru ca nu am rezonat cu nimic din ce era la moda, nici in 2012 si nici in 2016. Scriind asta realizez ca ambii nazdravani sunt nascuti in ani olimpici, ceea ce mi se pare foarte misto. Evident ca nu am neparat un motiv sau o explicatie pentru faptul ca mi se pare misto, ci doar mi se pare si atat.
Am renuntat in cele din urma sa mai cautam nume pe internet si am mizat pe faptul ca pana cand o sa nasc, vom gasi cu siguranta ceva pe placul amandurora. Si exact asa a si fost.
RARES STEFAN
Era inceput de august si eu cu Alex leneveam in micuta noastra garsoniera uitandu-ne la televizor. Erau Jocurile Olimpice si pe atunci aveam inca timp sa le privim in liniste. Eu stateam evident cu picioarele pe sus si cu mainile pe burta mult mai mare decat stiam eu ca poate sa creasca, iar Tati se foia pe langa mine si comenta ceva ce vedea la competitie.
Ne uitam la concursul de scrima si il urmaream pe Rares Dumitrescu, romanul nostru participant la sabie pe echipe. De cand am auzit prezentatorul rostindu-i numele, am simtit ca acesta este numele potrivit pentru burtica mea. Si a fost!
Rares a sunat asa de frumos atat pentru mine cat si pentru Alex, incat ne-am uitat unul la celalalt si am stiut. Ba chiar ne imaginam cum ar fi ca nazdravanul nostru sa nu-l poata pronunta corect pe “R” atunci cand va creste si sa aiba dificultati la pronuntarea numelui. Pe atunci asta ni se parea amuzant.
Al doilea prenume stiam amandoi ca trebuia sa fie Stefan. Alex este nascut de Sfantul Stefan si ni s-a parut dragut sa se petreaca amandoi in aceasta zi importanta deja pentru familia noastra.
CALIN ALEXANDRU
Eram la birou intr-o zi tarzie de primavara si vorbeam pe hol cu o colega ce-mi povestea despre divortul prin care tocmai trecea. Ma intristasem pentru ca imi era tare draga si pentru ca nu ma asteptam o secunda sa primesc o astfel de veste.
Din una in alta, am intrebat-o cum sunt copiii, pentru ca stiam ca are doi baieti. Ei bine, dupa ce a pronuntat Calin, numele baiatului sau cel mare, nu am mai auzit nimic. Alex era pe-aproape, a auzit ce discutam si a facut ochii mari.
Colega mea si-a terminat povestea si in cele din urma a plecat. Mi-a parut rau pentru problemele pe care le avea, insa cu zilele ei triste a reusit sa imi faca mie o zi minunata. Am spus Calin in acelasi timp cu Alex atunci cand am ramas singuri in birou si am stiut amandoi ca a doua burtica avea sa se numeasca asa.
Am ales si Alexandru ca sa il eclipsam din nou si de tot pe tati, dar si pentru ca intre nasterile celor doi nazdravani il pierdusem pe tatal lui Alex pe care il chema tot Alexandru. Am simtit cumva ca asa il vom pastra mereu aproape de sufletul nostru, desi era oricum inevitabil sa fie altfel.
Noi nu le-am povestit niciodata serios nazdravanilor despre cum le-am ales numele. Niciodata pana astazi. Si desi de cand au aparut ei doi in vietile noastre, Tati nu prea mai are nici zi de nastere si nici de nume, aceste zile sunt magice pentru noi toti.
Niciun Comentariu