Am crescut auzind in mod repetat ca prieteniile adevarate nu exista. Ca sunt atat de naiva cand am incredere in oameni. Ca degeaba cred in povesti in care oamenii din jur sunt buni si sinceri pentru ca ele nu exista. Ca sunt o fraiera ca nu ascult sfaturile gratuite legate de prietenii si pun atat de mult suflet in relatiile pe care le dezvolt in viata.
Desi chiar si azi mai aud aceste cuvinte si sfaturi, eu cred in prieteniile adevarate. Probabil de aceea unul dintre primele mele articole scrise in jurnal a fost “Emotia unei prietenii”. Eu chiar cred in povesti frumoase cu sfarsit fericit, in oameni si in relatii misto si de durata. Sunt o naiva a vietii, dar imi place asta si cred ca este o calitate a mea.
Desi am suferit de multe ori fiind asa, eu stiu in acelasi timp ca suferinta face parte din viata. M-a intarit de-a lungul anilor si m-a facut cine sunt azi. Am invatat foarte multe datorita ei. Am si pierdut oameni care mi-au fost dragi si pe care i-am considerat prieteni foarte buni, dar am stiut la sfarsitul prieteniilor ca cea castigata am fost eu.
De ce revin tocmai astazi la acest subiect? Pentru ca este ziua prietenei mele. Stefania nu este doar prietena mea, ci este cea mai buna prietena a mea, desi am avut si momente in care am uitat amandoua de asta. Ne cunoastem de 30 de ani si cu siguranta avem 25 de ani de prietenie adevarata.
Si stiu ca este prietenie adevarata pentru ca am fost tot timpul acolo una pentru cealalta. La orice ora din zi sau noapte. Am fost acolo atat eu cat si ea. Ne-am ascultat si ne-am sprijinit. Am ras si am plans. Ne-am tras cate un sut in fund si ne-am imbratisat la sfarsit.
Copilaria este cea care ne-a adus impreuna. Ea a pus bazele relatiei noastre frumoase de prietenie. Inocenta varstei, sinceritatea, drumurile catre scoala si inapoi, joaca din fata blocului, intrebari si sfaturi despre baieti, iesirile in parcuri si mai tarziu in discoteci si toate hahaielile si isteriile ne-au purtat pe drumul acesta timp de 25 de ani. Si inca mai numaram.
Am fost una langa alta pentru emotii, povesti, secrete, schimb de haine, vorbe bune, sfaturi, calatorii impreuna, evenimente importante, chiulit de la scoala, telefoane de disperare, crize de plans, mese luate in oras, spitalizari, certuri cu familia, cu iubitii si multe alte lucruri.
Au trecut multi ani peste noi si prietenia noastra nu a fost numai cu bune. Ne-am certat, dar ne-am si impacat. Am urlat una la alta, dar ne-am si cerut scuze. Am fost invidioase, dar am stiut sa si discutam. Am stat si fara sa vorbim la un moment dat, dar am luat-o de la capat dupa ce ne-am dat seama ca am gresit si ca ne e dor una de alta.
Cand altii ne judecau, noi ne imbarbatam. Cand una din noi gresea, cealalta incerca sa o readuca pe drumul bun. Cand una plangea, cealalta era dispusa sa asculte. Cand una era fericita si cealalta se bucura din tot sufletul.
Azi nu am reusit sa ne vedem din cauza racelilor, insa stiu ca o vom face la un moment dat si vom sarbatori ziua ei de nastere in orice alta zi a anului. Despre asta este prietenia adevarata: despre intelegere, disponibilitate, sinceritate, emotie si despre lupta mentinerii relatiei a tuturor celor care cred in asta.
Iti multumesc ca existi si desi nu ti-am zis-o decat de vreo 3 ori in 25 de ani, te iubesc si-mi doresc sa radem impreuna si atunci cand dintii ne vor sta in paharele de pe noptiera, in timp ce noi doua o sa povestim despre ce prostii faceam la 38 de ani.
La multi ani senini, draga mea prietena!
Niciun Comentariu