Proiect fain plin cu zambete de copii

Am fost plecata 4 zile prin Sighisoara si imprejurimi cu un proiect tare dragut, mai precis ca sa particip la filmarea unei reclame pentru Jumbo. Stim cu totii caror categorii de persoane se adreseaza acest brand in mod special, asadar am avut sansa de a lucra timp de 3 zile  alaturi de 34 de copii cu varste curpinse intre 5 si 12 ani.

Parte din copilasi in timpul filmarii, pe stradutele din Sighisoara.

Durac, unul din oamenii mei preferati de pe set 😋

Daca a fost greu?

Nu stiu daca am mai zis cuiva, insa sunt dese momentele in care m-am gandit la mine ca fiind educatoare, desi de cele mai multe ori rabdarea mea este atarnata in pom si pomul e in aer. Acest proiect mi-a oferit insa posibilitatea de a afla pe propria piele cam cum e cu atatia copii in grija si pot spune ca nu a fost chiar asa rau, desi nici usor.

Multumesc Dana Anghel (Costume Designer) pentru surprinderea acestui moment de joaca alaturi de copii!

O data cu acest proiect au aparut in mintea mea si foarte multe ganduri si intrebari referitoare la mine si la familia mea. La copii si la cum sunt eu in prezenta lor.

Mi-am dat seama cat de mult gresesc inca fata de nazdravanii mei. Mi-am dat seama ca ei merita atat de multe lucruri si momente frumoase . Si nu ma refer aici la lucruri materiale, ci la comportamentul meu cand vine vorba despre ei. Comportament la care muncesc de ceva timp ca sa-l imbunatatesc si desi de cele mai multe ori imi iese, stiu ca mai am inca destul de muncit.

In cele trei zile de munca am reusit sa fac 34 de copii sa ma iubeasca, sa-si doreasca sa fie luati in brate sau sa-mi ofere imbratisari, sa imi aduca flori si dulciuri si sa ma roage sa ne mai vedem si dupa ce se termina filmarea. Poate nu chiar pe toti, insa mai mult decat mi-am imaginat oricum. Si a fost extrem de placut, ca sa nu mai vorbesc despre cat de pline am avut bateriile dupa toata aceasta exerienta.

Multumesc tuturor copilasilor minunati care mi-au daruit flori si dulciuri!

A fost usor dar si foarte greu sa fac asta. Am fost eu, dar am avut si rabdare, iar asta nu-mi prea mai iese acasa in ultima vreme. Nu-mi iese mai deloc in ultimul timp, desi micutii mei nazdravani merita cu varf si indesat o mama rabdatoare, zambareata si mereu pe faza asa cum am fost la Sighisoara in timpul acestui proiect.

Am realizat inca o data cu aceasta ocazie ca un adult are atat de multe de invatat de la un copil atunci cand il vede si il aude cu adevarat. Atunci cand petrece timp alaturi de el si cand este constient de absolut tot ce se intampla intre ei.

Eu am invatat multe in cele trei zile de la toti acei copii alaturi de care am petrecut parte dintr-un weekend de octombrie. Am invatat ca e ok sa muncesti la orice varsta daca iti place ceea ce faci si la fel de ok este sa ii spui mamei tale in gura mare ca tu nu-ti doresti sa filmezi nimic la Sighisoara, ci doar sa te joci cu fratele tau care a ramas acasa.

Ca este la fel de ok sa gasesti idei care sa te scoata din plictiseala fara sa astepti sa vina de la altii, dar si sa te plictisesti intr-un colt in timp ce te uiti pe cer incercand sa numeri pasari. Ca este bine sa te odihnesti putin cand simti ca nu mai poti, sau sa te ascunzi undeva atunci cand esti coplesit si de ce nu, sa si plangi cand esti necajit. Si ca cel mai ok este sa traiesti zambind oriunde te-ai afla si sa-ti dai voie sa traiesti asa cum simti in acel moment.

Am invatat si ca eu pot mai multe decat cred de cele mai multe ori, dar si sa imi gasesc rabdarea atunci cand simt ca am pierdut-o. Am invatat sa ascult mai atent cand un copil isi ia tot timpul din lume ca sa-mi povesteasca ceva, sa comunic cu cei mai rusinosi dintre copii, sa zambesc atunci cand imi vine sa musc pe cineva si sa ma adun singurica atunci cand ma simt pierduta.

Au venit si micutii mei dupa mine la Sighisoara pentru ca si-au dorit mult sa ma vada alaturi de o gasca intreaga de copii, dar si pentru ca nu au avut pana acum ocazia de a vedea acest oras frumos. M-am bucurat mult sa ii vad acolo si sa petrecem timp impreuna intr-un loc nou si incarcat de istorie si povesti. M-am bucurat mai ales pentru ca lucrand alaturi de toti acei copii si discutand cu toti acei parinti, ma luase un dor nebun de ei.

Au venit dupa mine chiar si pe platoul de filmare si s-au jucat cu parte din copiii prezenti, alergandu-se si inventand povesti pe dealurile de langa Apold.

Multumesc copiilor mei pentru ca exista!

Despre Sighisoara stiam cate ceva de cand am vizitat-o prima oara acum vreo 10 ani, insa nu atat de multe pe cat am reusit sa descoperim de aceasta data. Desi timpul petrecut aici ca turisti a fost extrem de scurt, a fost nevoie sa ne documentam si sa invatam lucruri interesante in acelasi timp cu nazdravanii ca sa putem face fata tuturor intrebarilor.

Ce am facut si vazut, dar si pe unde am mancat delicios in Sighisoara, vom scrie in curand intr-un articol separat.

Cu siguranta ca de aceasta data, frumosul oras medieval a fost mult mai interesant decat prima oara, cu toate zambetele de copii primite in fiecare zi, cu o echipa minunata alaturi de care am lucrat si mai ales cu nazdravanii aproape de mine.

Multumesc Ilinca Tudorache (Asistent de Regie) pentru aceasta poza misto!

Multumesc departamentului de camera, alaturi de care am mancat parizer cu paine pe colinele de langa Apold 🤣

P.S.: Poza de profil este parte dintr-un decor realizat de Cristina Barbu pentru reclama Jumbo.