Salina Turda

Intr-un weekend din luna Ianuarie am fost invitati la Cluj de niste prieteni tare dragi, asa ca am profitat de aceasta excursie, iar la intoarcerea de acolo am oprit la Salina Turda.

Am mai fost aici in urma cu vreo 6 ani, insa baietii nu-si aminteau mai nimic si ne-am dorit sa ne reimprospatam cu totii amintirile si sa vedem daca s-a mai dezvoltat de atunci.

N-am umblat prin multe saline la viata noastra, insa asta cu siguranta ne-a ramas in amintiri ca fiind cea mai spectaculoasa.

Am ajuns la salina cu masina personala, urmand drumul spre intrarea principala, din Aleea Durgau. La intrarea in salina exista o parcare amenajata cu bariera, asadar accesul se face pe baza de bilet.

In salina se ajunge tot in baza unui bilet, iar preturile difera de la 45 de lei pentru copii si seniori, pana la 85 de lei pentru un adult in zilele de weekend. Pentru mai multe informatii legate de preturi, restrictii si acces este mai sigur de accesat site-ul lor direct.

Temperatura din subteran este constanta undeva in jur de 12 grade, asa ca noi am avut noroc vizitand-o in ianuarie, caci eram deja imbracati corespunzator. Ba la un moment dat chiar ne-am incalzit destul de mult si am mai si dat jos din hainele de iarna de pe noi.

Pe langa efectul benefic pe care il poate avea din punct de vedere medical, Salina Turda pune la dispozitie vizitatorilor destul de multe activitati pentru un astfel de loc.

Intrarea sub pamant se face coborand un sir infinit de scari, pana cand la capatul lor incepe minunata Galerie Franz Josef lunga de 917 metri. Ne-au impresionat peretii galeriei si mai ales „diamantul din sare”, asa cum l-au numit baietii.

Din aceasta galerie aparent interminabila se face accesul catre restul de sali si mine.

Prima oara am intrat sa vedem Sala de Apel, iar acest loc reprezenta candva, locul unde se tinea evidenta persoanelor care intrau si ieseau din Mina Rudolf.

Tot aici am descoperit Scara Bogatilor, care a fost o scara destinata doar nobililor.

Aceasta scara este cea mai veche constructie din lemn din Salina Turda si este facuta din lemn de brad nu intamplator, ci pentru ca rasina neutralizeaza sarea si nu o lasa sa cristalizeze. Dupa ce ne-am simtit si noi nobili de sus pana jos si inapoi, am continuat explorarea salinei.

Urmatorul loc vizitat din lista noastra a fost Mina Rudolf, denumita asa in onoarea Printului Rudolf al Austriei. Lucrarea pentru infiintarea Minei Rudolf a fost inceputa in anul 1867, iar astazi este zona cea mai interactiva a salinei.

Pentru a ajunge in Mina Rudolf, eu si Calin am ales varianta scarilor, lui fiindu-i teama sa mearga cu liftul.

A fost nevoie sa coboram 13 etaje, mai precis 172 de trepte, insa a fost interesant sa vedem cum la fiecare etaj era scrijelit anul in care a fost sapat fiecare nivel. Alex si Rares au ales liftul, insa nu au ajuns cu mult inaintea noastra, pentru ca la lift sunt cozi mai mereu.

Imediat ce am ajuns cu totii la nivelul cel mai de jos al Minei Rudolf, nazdravanii au inceput sa-si doreasca lucruri, ca doar ochii vad si inima cere.

Cum Roata Panoramica inalta de 20 de metri era inchisa, a fost nevoie sa alegem alt gen de activitate din lista lor, asadar am compensat cu jumatate de ora de ping – pong, unde ne-am distrat si am ras copios impreuna. Si-au dorit mai apoi la biliard, insa era atat de aglomerat, incat am zis ca o sa invatam sa jucam acest joc in alta parte.

Din Mina Rudolf am coborat toti patru pe scari inca 13 etaje catre Mina Terezia, care este cea mai veche lucrare din tot ansamblul Salinei Turda. De aici se exploata sarea inca din perioada 1690 – 1880.

In aceasta mina s-a format un mic lac subteran cu o adancime aproximativa de 5 – 6 metri, pe care baietii l-au explorat cu ajutorul unei plimbari cu barca, inchiriata din micutul debarcader aflat in mijlocul lacului.

Le-a placut tare mult experienta, pentru ca li s-a parut plina de mister. Desi este foarte frumos luminata aceasta mina, lacul este destul de intunecos, iar faptul ca nu puteau vedea apa asa cum sunt ei obisnuiti, le-a creat o stare de neliniste la inceput, dar de mister si distractie mai apoi.

In aceasta zona a Salinei Turda se spune ca aerul este cel mai curat, asa ca nu degeaba am vazut oameni care stateau pe bancute si citeau linistiti.

Am reusit ca la urcare sa luam liftul pana inapoi in Mina Rudolf si de acolo ne-am incumetat pe scari din nou pana sus, mai ales ca era o coada uriasa pentru urcare.

Am vizitat mai apoi Sala Putului de Extractie, care este de fapt o incapere unde am incercat sa ne imaginam cum era exploatata si transportata sarea din Mina Rudolf pana in Galeria Franz Joseph.

Putul are 87 de metri adancime si este impartit in 3 zone, respectiv doua zone speciale pentru transportul pe verticala al sarii extrase din Mina Rudolf si una unde se aflau scarile muncitorilor. Bulgarii de sare erau incarcati in vagonete, care erau apoi trase de cai.

Cand am terminat cu Sala Putului de Extractie, am mers sa vedem Sala Crivacului construita in anul 1881. In acest fel, am invatat cu totii ca acest crivac este un troliu cu ax vertical, conservat de altfel exact in locul in care el a functionat.

Am mai aflat si ca cel din Salina Turda este singurul utilaj de genul acesta din toate salinele Europei.

In aceasta sala, nazdravanii au incercat sa-si imagineze caii care ajutau la tot procesul de exploatare a sarii, caci crivacul era actionat prin forta cailor. Sarea era exploatata din mina Rudolf prin intermediul putului de extractie situat in camera vecina.

Piesele de metal din compozitia crivacului au fost construite in aceeasi fabrica in care a fost produs si fierul folosit la construirea Turnului Eiffel, respectiv in fabrica de la Resita.

Am incheiat vizita noastra in salina de la Turda cu explorarea Minei Iosif, mai precis cu Sala Ecourilor. Numele minei a fost pus in onoarea Imparatului Iosif al II-lea, iar denumirea de Sala Ecourilor vine de la sunetele redate de pana la 20 de ori cu ecou, datorita formei incaperii si a lipsei comunicatiilor cu alte lucrari miniere.

Evident ca nazdravanilor le-a placut la maxim in Mina Iosif, pentru ca au putut urla fara sa le spuna nimeni nimic, caci doar asa se putea auzi ecoul. Nu dupa mult timp am ramas de altfel singuri in aceasta camera, pentru ca distractia a fost atat de mare, incat ceilalti musafiri nu au mai suportat toate sunetele de animale scoase de baieti.

Dupa ce am explorat intens Salina Turda ne-a cam luat foamea pe toti, asa ca am pornit cu gandul de a opri undeva sa papam ceva bun, nestiind insa nimic prin zona care sa fie si pe placul copiilor.

Nu degeaba cred eu ca Universul comploteaza de multe ori in favoarea noastra, iar in stergatorul masinii am gasit un pliant cu un restaurant care se numea Pilgrimen si care pe partea din fata avea niste poze cu niste burgeri de iti venea sa mananci hartia efectiv.

Asadar, nu ne-am mai lasat convinsi de internet de aceasta data si am mers la sigur urmarind harta existenta pe spatele pliantului.

Nu pot sa va zic cat de bine arata mancarea si cat de delicioasa a fost si nu doar pentru ca eram noi infometati, ci pentru ca era facuta cu multa grija si atentie la detalii.

Iar domnisoara care ne-a servit a fost atat de amabila si de draguta cu noi, incat daca nu trebuia sa mergem la scoala a doua zi, prelungeam sigur vacanta cu cel putin o noapte in pensiunea care gazduia restaurantul, caci atmosfera a fost extrem de prietenoasa si de calduroasa.

Vacanta noastra s-a incheiat cu inca un popas, undeva la 3 km de Turda, la Manastirea Mihai Voda. Am oprit aici special pentru a vedea mormantul unde este ingropat trupul lui Mihai Viteazul.

Rares este pasionat de istorie momentan si pentru ca a trecut deja prin lectiile despre domnitorii romani si i-au si placut, am zis ca e un prilej bun sa facem o scurta recapitulare, asa ca la dus am oprit la Manastirea Cozia pentru mormantul lui Mircea cel Batran, iar la intoarcere am oprit aici, unde ne-am si bulgarit putin, dar am si patinat pe panta de la monumentul ridicat in onoarea fostului domnitor al Tarii Romanesti.

Asa ca weekendul nostru a avut de toate, desi au fost doar 3 zile. Ne-am plimbat prin cateva locuri ca niste adevarati turisti, am recapitulat ceva istorie si am si invatat lucruri noi, dar cel mai important a fost ca am revazut oameni dragi, alaturi de care ne-am simtit extrem de bine.