De ziua mea m-am trezit devreme. Atat de devreme ca nici ceasul nu-si dorea sa sune la ora aia. S-a razgandit insa si a sunat putin, dar doar pentru ca motivul era unul foarte intemeiat. Eu si nazdravanii aveam de prins un avion cu destinatia Scotia. Am plecat in vacanta la sora-mea si s-a nimerit sa zburam fix de ziua mea, pe 11 decembrie.
Este al doilea an consecutiv in care petrec ziua mea de nastere departe de casa, insa este primul in care o petrec departe de Alex. Este si prima oara cand fug undeva departe cu baietii fara el, asa ca as putea spune ca desi entuziasmata de plecatul in vacanta, am inceput ziua mea destul de anxioasa.
In momentul in care am ajuns in aeroport, nazdravanii au cam plans dupa tati si am crezut ca voi avea ceva de tras cu ei din cauza despartirii. M-am tot stresat si framantat pret de vreo doua ore desi nu aveam neaparat vreun motiv serios. Dupa decolare insa a trebuit sa imi accept soarta si sa ma linistesc, mai ales ca Rares si Calin au fost extrem de intelegatori si de grijulii cu mine tot timpul.
De fiecare data imi fac tot felul de scenarii cand vine vorba despre copii fara sa accept de fapt realitatea. Si realitatea este ca desi eu ii vad ca pe doi omuleti mici cu nevoi prea mari pentru ei, nazdravanii astia doi mi-au demonstrat de fiecare data ca nu este deloc asa.
Mi-au demonstrat ca desi nevoile lor sunt mari si ei sunt doar doi omuleti mici, au o capacitate extraordinara de a se mobiliza, de a intelege lucruri pe care uneori nici oamenii mari nu le inteleg cum trebuie, dar mai ales ca intotdeauna si in orice conditii, ei vor avea grija de mine asa cum se pricep ei mai bine, cu mii de imbratisari si sute de pupici.
Si acesta este cel mai frumos cadou pe care il puteam primi de la viata in acesti 39 de ani. Acesti doi copii si familia mea toata sunt totodata si singurul cadou care ma face fericita cu adevarat. Vazandu-i pe ei langa mine atat de veseli si misto, ziua mea nu are cum sa fie ratata vreodata.
Pentru ca am fost cuminte, anul acesta am mai primit ceva drept cadou de ziua mea – o mini vacanta in frumosul oras Edinburgh. Aici m-am intalnit cu sora-mea pe care nu am mai vazut-o de doi ani, dar si cu nepotica mea cea dulce care abia acum ne strange in brate cu adevarat. In urma cu doi ani cand ne-am intalnit cu ea pentru prima oara era prea micuta ca sa inteleaga cine suntem.
Ele locuiesc in Inverness si noi acolo ne vom petrece vacanta de iarna, insa pana cand ajungem acolo, am ales sa profitam putin de capitala Scotiei atat cat ne permit cei trei nazdravani din dotare si putinul timp pe care il avem la dispozitie.
In ziua in care am ajuns, am ales sa vizitam fosta nava regala Britannia care a inceput sa imi starneasca interesul in momentul in care am inceput sa ma uit la serialul The Crown, dar o sa revin cu detalii despre experienta de aici, atunci cand o sa am timp cu adevarat sa stau linistita sa scriu.
Una peste alta pot sa adaug ziua mea de nastere de anul acesta la una dintre cele mai reusite daca tin cont de toate zambetele, imbratisarile, privirile duioase, cuvintele frumoase si vizita navei regale si mai putin de absenta lui Alex de care imi este atat de dor.
P.S.: Alte experiente ale noastre din Scotia de acum doi ani puteti gasi aici, aici si aici.
Niciun Comentariu