In urma cu 9 ani, intr-o frumoasa zi de primavara, am fost si eu mireasa. Mediul in care am crescut nu m-a facut niciodata sa imi doresc o experienta cu rochii albe, porumbei sau domnisoare de onoare cu buchete asortate. Mai mult decat atat, toata copilaria am fost mai degraba baietoasa si nu prea visam eu la printi si nunti fastuoase, chiar daca in interior am fost intotdeauna o fata sensibila si vesnic indragostita.
Am ales ziua de 10 martie pentru a face acest pas din mai multe motive.
In primul rand, ne doream foarte mult sa il botezam pe Rares intr-o perioada mai calduroasa, el fiind nascut in noiembrie. Cumva datorita botezului sau, am facut si noi nunta. In al doilea rand, primavara e anotimpul meu preferat. Stiu ca riscam sa prindem o zi neprietenoasa, insa a fost exact pe sufletul nostru, nici prea-prea, nici foarte-foarte. In al treilea rand, ne-am dorit sa facem o nunta in extra sezon, pentru a evita aglomeratiile si pentru a nu alerga dupa disponibilitatile locurilor de care aveam nevoie.
1. Cum ne-am decis sa facem nunta?
Pai a fost simplu. Unul dintre noi isi dorea acest lucru foarte mult, respectiv Alex. Eu nu prea aveam cum, caci am fost crescuta intr-o familie destramata unde am auzit mai degraba cat de important este sa nu ma marit ca sa nu fiu dezamagita decat invers. Ma ceruse de nevasta (povestea noastra aici) si facusem si cununia civila, insa pentru cea religioasa eu nu prea m-am incumetat.
Alex provine dintr-o familie clasica, unde membrii ei, bisericosi de fel, respectau si tineau mai toate traditiile si obiceiurile. El a avut aceasta dorinta inca de la inceputul relatiei dintre noi doi, dar daca a vazut ca nu are cu cine sa se inteleaga, a cam lasat-o balta si el la un moment dat.
Norocul lui (si, poate si al meu, recunosc!), a venit la sfarsit de 2012 cand ne pregateam intens pentru botezul lui Rares. Cand am facut lista de invitati pentru botez si am vazut cat de lunga este, am zis mai in gluma, mai in serios, ca parca facem nunta cu atatia oameni. Si exact asta am si facut in cele din urma! Le-am facut pe amandoua in aceeasi zi.
Nu a fost usor deloc. Am gasit greu biserica, am ales cu greu un model de rochie care sa imi placa, am umblat mult dupa un costum simplu si frumos care sa i se potriveasca lui Alex si am descoperit cu greu locatia. Si-am organizat totul intr-o luna si jumatate. Dar dupa cum spune o vorba, “totul e bine cand se termina cu bine”!
2. Costumul si rochia de mireasa
Nu a fost prea simplu sa-mi aleg rochia de mireasa, pentru ca nu m-am visat niciodata mireasa pana atunci. Asa ca m-am apucat sa caut pe internet modele care sa-mi trezeasca interesul. Insa vazand preturile, interesul meu s-a cam dus naiba. Si totusi nu puteam sa ma marit in blugi, asa ca am inceput si eu sa mai intreb in stanga si in dreapta.
Mi-am dat seama la scurt timp ca aveam printre cunostinte o tipa foarte misto, care se ocupa cu “facutul de haine”. Imi placea stilul ei si imi cumparam haine de la ea destul de des in acea perioada, asa ca o intrebare nu m-ar fi omorat. Si raspunsul ei a fost pozitiv, asa ca Mirela Fraser de la FeMale este cea care m-a suportat si care in mai putin de 2 luni mi-a facut exact ce mi-am dorit.
Alaptam pe vremea aceea, asa ca rochia trebuia sa se poata da usor jos pentru acest proces. Mi-am dorit sa aiba spatele gol si am vrut sa fie lunga dar nu foarte, caci trebuia sa se potriveasca la balerinii pe care aveam sa-i port, nestiind sa merg pe tocuri. Si uite asa Mirela a innebunit pana cand a scapat de mine, insa ce a iesit din mainile ei, m-a facut cea mai fericita femeie in ziua nuntii.
Am presupus eu atunci ca la Alex o sa fie totul mai usor, insa nu a fost deloc asa. Provocarea a fost sa gasim un costum care sa ne placa si sa fie si pe masura lui. Am vrut pentru el o tinuta neagra complet si o cravata gri, care sa se asorteze cu balerinii mei de culoare argintie. Deloc usor, insa pana la urma am reusit si cu el cu ajutorul celor de la Seroussi ( www.seroussi.ro ) si am fost tare frumusei amandoi.
De machiajul meu s-a ocupat make-up artistul Dora Codita, pe care nu o stiam in acel moment, dar care astazi imi este colega de serviciu la unele proiecte, iar parul mi l-a facut o cunostinta de-a unei prietene.
3. Alegerea nasilor
Stiam ca ne dorim foarte mult ca cei care vor sta langa noi in biserica sa fie indragostiti ca si noi. Trebuiau sa fie doua persoane frumoase, care sa se respecte si care sa puna familia mai presus decat orice.
Am ales cu sufletul si asa cum am simtit in acel moment, chiar daca din punct de vedere religios nu aveam voie sa ne alegem nasi catolici cum sunt Adi si Ada. Noi am considerat ca cei alesi de noi trebuie sa fie oameni inainte de orice, sa ne iubeasca si sa ne aprecieze dincolo de religie sau de orice alt criteriu de selectie al unora.
4. Cautarea unei biserici corecte
Alegerea bisericii nu a fost un lucru usor de realizat. In primul rand pentru ca noi nu suntem de acord cu aceasta afacere. Caci da, unele biserici au facut din asta o afacere. Sa ceri in urma cu 8 ani, intre 1000 si 2500 de lei pentru o cununie religioasa este enorm si intrece orice limita a bunului simt. Am avut insa rabdare si ne-am si ambitionat sa gasim ceva pe placul si bugetul nostru.
Am reusit dupa ce am vizitat aproximativ 10 biserici sa gasim locul perfect pentru noi, la sugestia unei prietene de a mea din copilarie. Biserica Sfantul Nicolae, denumita si Biserica Rusa sau Biserica Studentilor, a fost singura care nu ne-a perceput nici un fel de taxa pentru slujba oferita. A fost singurul loc unde ni s-a cerut doar sa respectam traditii, nu sa achitam o anumita suma ca sa ne putem cununa religios. Ca nasul nostru a ales ulterior sa doneze ceva bisericii este altceva.
Conform traditiilor, ca sa ajungem la biserica aveam nevoie ca nasii sa ne ia de acasa. Nici noi si nici ei nu am fost incantati de acest obicei, asa ca ne-am vazut direct in fata bisericii cu toata lumea care a dorit sa ne fie alaturi in acea zi.
5. Verighetele
Nu am stat mult pe ganduri cand am ales verighetele, pentru ca stiam amandoi ca ne dorim ceva simplu. Dupa indelungi cautari, am ajuns la cei de la La Rosa ( www.bijuteriilarosa.ro ) pentru asta si am fost foarte multumiti. Am ales aurul alb pentru ca ni se parea ca ni se potriveste mai mult si ca e mai tineresc. Verigheta mea are si un diamant mic, ca doar nu puteam sa le incurcam intre noi. Si mai ales ca sa ma simt pretioasa si sa se asorteze cu inelul de logodna.
6. Lumanarile si florile
Aflasem in scurta mea documentatie de dinaintea evenimentului ca de lumanari se ocupa nasii si ca si in privinta florilor se facea nu stiu ce combinatie intre miri si nasi. Am preferat sa vorbim intre noi si sa vedem cum ne este mai usor tuturor.
Am ales sa se ocupe ei de lumanari si de florile nasei, iar eu de ale mele. Le-am spus ca am ales mov ca si culoare predominanta la salon si ca vazusem pe internet un buchet galben de flori craspedia care m-a fascinat si pe care il voi avea ca si buchet de mireasa. Ei au tinut cont de aceste lucruri si s-au descurcat astfel incat sa fim in ton.
Am fost atat de mandra de buchetul meu de mireasa, incat nu m-am incumetat sa-l arunc domnisoarelor nemaritate. Nu a fost cu fericire pentru ele, insa cu fericire pentru mine a fost cu siguranta. Inca am buchetul de la nunta si arata impecabil chiar si dupa 8 ani.
7. Salonul de evenimente
De la biserica am pornit direct catre locatia pe care am gasit-o pentru petrecerea noastra de nunta, dar si pentru cea de botez, caci, dupa cum spuneam, le-am facut in acelasi timp. Am ales salonul de evenimente dupa ce am vazut alte 7 inainte. Mi-am amintit ca fusesem la o nunta a unei prietene aici si am mers sa vad locatia din nou, dar impreuna cu Alex.
Aristocrat Events Hall ( www.aristocrat-events.ro ) a fost pentru noi locul perfect pentru ca ne-a oferit tot ce ne-am dorit. Am avut parte de un loc curat, nu foarte mare, cu mancare gustoasa, cu o camera separata pentru bebelusul nostru proaspat botezat si de o atmosfera intima. Si mai mult de atat, interactiunea cu ei a fost foarte usoara, au personalizat meniul si decoratiunile si ne-au ajutat cu tot ce ne-a trecut noua prin cap. Multumim, Virgil!
Nu am avut asa multi invitati pentru ca am ales sa chemam doar persoanele apropiate, colegii de serviciu si cativa prieteni din copilarie, asa ca din ambele parti am adunat aproximativ 90 de persoane. Am petrecut si ne-am simtit bine cu totii zic eu, asa ca la 4 ani distanta am facut un bis, la aceeasi biserica si in acelasi salon, pentru botezul lui Calin.
8. Muzica si dansul mirilor
Am avut un Dj tare priceput recomandat de cei care s-au ocupat de partea video si foto. A fost un om foarte misto, cu care ne-am intalnit o data inainte, pentru a discuta si a pune la punct niste detalii. Ne-am spus preferintele si dorintele, iar el s-a ocupat de restul si a iesit una din cele mai tari petreceri la care am fost vreodata. Am dansat ca nebunii pana la 6 dimineata cand, cu chiu cu vai, am reusit sa trimitem acasa ultimii petrecareti si sa mergem si noi la somn.
Dansul nostru nu a fost ceva organizat inainte cu profesor de dans. A fost un dans usor stangaci, dar foarte drag noua. A fost ceva simplu, ce am repetat cu o seara inainte, pe o melodie de suflet, care pentru noi spune multe (aici puteti asculta melodia).
9. Tortul
Pentru alegerea tortului am avut noroc cu salonul de evenimente, pentru ca ei lucrau deja cu o cofetarie. Am mers acolo si am discutat si am ales ceva simplu si suficient de mare pentru toata lumea invitata. Ne-am dorit sa fie un tort demn de dubla petrecere pe care o aveam, respectiv botez si nunta. Am ales asadar ca pe tort sa aparem noi doi si un copil.
10. Foto si video
De partea de video si foto s-au ocupat niste oameni tare faini. Unikt Media ( www.unikt.ro ) si Just Say Yes Photography ( www.justsayyes.ro ) sunt o echipa minunata pe care o recomand cu caldura pentru un astfel de eveniment. Sunt de fapt o familie in adevaratul sens al cuvantului. O familie implicata si dedicata.
Pe Stefan de la Unikt il cunosc din copilarie. Am fost vecini si mi-am amintit brusc de el cand faceam pregatirile pentru nunta. Intalnindu-ne cu el pentru o discutie, am cunoscut-o si pe sotia sa, Mihaela, care este cea din spatele Just Say Yes Photography.
Felul in care isi fac meseria si faptul ca nu i-am vazut si nu i-am auzit pe toata durata evenimentului, a fost pentru noi cea mai clara dovada de profesionalism. Rezultatul muncii lor se vede in pozele din acest articol, care le apartin in totalitate.
Una peste alta, de unde nu am vrut niciodata sa ma marit, in urma nuntii noastre, astazi m-as mai marita de inca 100 de ori. Sunt mandra de ce am reusit sa facem in mai putin de 2 luni si de felul in care am petrecut alaturi de oameni dragi sufletului nostru.
P.S.: Multumesc sor’ meo pentru bratara imprumutata, care si azi e tot la mine!
Niciun Comentariu