Menu
Rupte din viata

Emotia unei prietenii

Atat eu cat si Alex suntem genul de oameni care prefera intotdeauna calitatea si nu cantitatea, mai ales cand vine vorba despre prieteni adevarati. Avem in jur oameni putini, dar frumosi si dragi, care ne sunt alaturi mereu si pe care ii iubim si chiar daca in acest moment al vietii noastre, am ales sa ne focusam pe familie si sa oferim poate mai putin timp intalnirilor cu ei, prietenii nostri stiu exact care ne sunt valorile, ne inteleg, ne sustin si ne iubesc tocmai pentru ca suntem asa cum suntem, fara sa-si doreasca sa ne schimbe si fara sa ne judece pentru prezentul sau trecutul nostru.

Prietenii vin sub multe forme sau infatisari. In primul rand, sunt acei oameni langa care ne simtim liberi sa fim asa cum suntem noi, cu bune si rele, oamenii carora putem sa le povestim orice fara sa simtim ca suntem priviti ciudat sau judecati. Oamenii care vin dupa tine pana la 2 Mai, doar pentru ca unul dintre copii a vomitat toata noaptea si stiu ca ai nevoie de o incurajare si o vorba buna. Sunt oamenii aceia care vin peste tine in casa sa iti ureze la multi ani de ziua ta fara sa te anunte inainte, tocmai pentru ca stiu ca treci printr-o perioada mai dificila. Pe oamenii acestia ii numaram pe degetele de la o mana si s-ar putea chiar sa ne mai si ramana cateva.

Apoi, exista oameni pe care ii stim de o viata pentru ca am crescut impreuna, dar la un moment dat, fiecare a mers pe drumul lui, fiecare are familia lui, problemele lui. Vorbim rar, dar atunci cand o facem, inca mai putem sa ne spunem totul si sa ne simtim bine. Oamenii acestia sunt capabili de gesturi mari atunci cand e nevoie, fara sa le ceri neaparat si asta e misto la ei. Si ce mai e frumos este ca, desi nu ne-am mai vazut de un an, atunci cand ne asternem la povesti si la glume, e ca si cum nu am mai fi vorbit de 3 zile.

E complicat cateodata sa ai grija de o relatie de prietenie cand ai doi copii si un job fara program fix, deci nu poti sa planuiesti in avans mai nimic. Dar totusi se poate. Pentru ca, un prieten adevarat intelege cand nu poti sau de ce nu poti. Simte cat poti sa oferi intr-un anumit moment si nu cere mai mult de atat. Si noi la randul nostru procedam la fel si ne asiguram ca putem oferi mai mult timp sau disponibilitate cu alta ocazie .

Au existat si pierderi in timp, dar pierderi din care am invatat. Am invatat cum sa nu fim si cum sa ne pretuim atunci cand nimeni altcineva nu o face. Pierderi care ne-au adus durere, dar in acelasi timp, paradoxal poate, si multa liniste sufleteasca. Am invatat din ele ca nu toata lumea poate iubi ca noi si ca nu oricine poate sa ofere si mai ales sa pastreze relatii adevarate de prietenie. Din pacate sunt putini cei care pretuiesc cu adevarat un om asa cum este el, caci despre asta este vorba din punctul nostru de vedere in prieteniile adevarate, despre pretuirea si acceptarea omului de langa tine, despre respect si reciprocitate.

Eu cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa se descopere in primul rand si ulterior, sa reusim sa gasim si sa adunam in jurul nostru persoane care ne completeaza, ne inteleg si ne apreciaza pentru cine suntem cu adevarat. Persoane care sa nu ne transforme in ceva ce-si doresc numai ei. Fiecare dintre noi este minunat pentru cineva la un moment dat doar pentru ca exista!

Consider ca cei care isi doresc schimbari in noi sunt cei pentru care valorile noastre nu conteaza, pentru care lucrurile in care credem noi nu au importanta,  cei care nu sunt suficient de maturi sa inteleaga ca suntem diferiti si ca ceea ce se intampla nu este doar despre ei. Sunt acei oameni nemultumiti de propria persoana si implicati superficial in relatia in care tu poate lasi o parte din tine. O relatie, de orice fel este ea, ar trebui sa fie despre toti oamenii implicati in ea indiferent de numar, nu doar despre unul singur. Nimeni nu este mai presus decat altcineva. Cred ca toti suntem egali, iar singura diferenta este in felul in care un om se raporteaza la alt om.

Comunicarea este din punctul meu de vedere cheia succesului intr-o prietenie adevarata si de lunga durata, dar din pacate nu am intalnit multi oameni care au curajul sa vorbeasca deschis si sa spuna sincer ce simt, mai ales atunci cand sufera. Parerea noastra ar trebui sa conteze intotdeauna, in primul rand pentru noi. Sunt multi cei care dau inapoi din cauza neincrederii in propria persoana. Am facut si eu asta multi ani, dar am inteles in timp ca si eu exist si imi doresc ca parerea mea sa conteze mai ales pentru omul pe care eu il respect si il vreau in continuare in viata mea. De aceea am inceput sa spun aproape intotdeauna ceea ce gandesc si destul de direct de cele mai multe ori, ca sa nu las loc de interpretari.

Intotdeauna am fost de parere ca adevarul este dureros uneori, insa face mai mult bine decat o minciuna ambalata frumos. E de datoria fiecaruia sa inteleaga ca o prietenie vine la pachet cu bune si cu rele si ca un prieten nu iti va spune mereu doar ceea ce vrei sa auzi si ceea ce te face sa te simti bine. Daca iti e prieten adevarat, o sa intelegi la un moment dat de ce iti spune si ce nu iti convine, dar pentru asta este nevoie de asumare si acceptare in primul rand. Poate si de aceea ne numaram pe degetele de la o sigura mana prietenii adevarati. M-am trezit de multe ori ca inainte sa spun ceea ce simt, m-am gandit la celalalt si la ce ar spune el, poate chiar la ce ar gandi despre mine daca spun ceea ce gandesc. Dar mi-am dat seama ca asta nu era sanatos pentru mine si ca ar fi mai corect sa spun ceea ce am de spus gandindu-ma in primul rand la sentimentele mele.

Este foarte adevarat ca felul in care spunem lucrurile conteaza uneori, dar eu sunt de parere ca prieteniile adevarate nu ar trebui sa se incadreze aici, pentru ca intr-o astfel de prietenie trebuie sa ai voie sa fii tu, sa te exprimi liber, sa poti sa fii sincer si sa nu te prefaci pentru a-l multumi pe celalalt, iar el ar trebui sa te iubeasca tocmai pentru acest lucru. Eu sunt destul de abrupta in exprimare, insa nu pot sa spun ca ma deranjeaza acest aspect, pentru ca asta ma defineste pe mine ca om. De multe ori in cautarea unui “ambalaj frumos”, imi pierd ideile si risc ca cel din fata mea sa nu inteleaga neaparat ce vreau sa spun de fapt. Mi se pare ca exprimarea fiecarui individ tine de felul lui de a fi si niciodata nu am inteles acele “sfaturi” care spun ca ar trebui sa las de la mine si sa ma adaptez la fiecare om care apare in viata mea, cand fiecare dintre noi ar putea sa il accepte pe celalalt exact asa cum este, fara ca el sa se straduiasca foarte mult.

Chiar daca sunt multi cei care m-ar contrazice, eu cred cu tarie ca prieteniile pot dura vesnic daca oamenii comunica si se respecta reciproc. Eu sunt acea persoana care crede in prietenii adevarate, cu toate ca mama, din cauza esecurilor ei, m-a invatat sa nu cred in asa ceva. Sunt acea persoana care pune suflet si care tine cu dintii de o prietenie adevarata. Sunt acel om care investeste timp, ganduri, suflet, sinceritate si multa dragoste intr-o relatie de prietenie care conteaza. Am suferit uneori gandind asa, insa in continuare cred in asta, mai ales ca stiu ce am eu de oferit.

Am inteles in timp, ca nu este sanatos pentru mine sa fiu legata de oameni care nu ma accepta asa cum sunt, de oameni submisivi, oameni care traiesc in negare, oameni care stau ascunsi in relatii toxice doar pentru ca nu au curajul sa iasa din ele, oameni care cred ca hainele sunt mai importante decat fericirea, oameni care prefera imaginea de sine in locul stimei de sine, de cei care aleg cantitatea in locul calitatii si pentru care eu sunt inca cineva in viata lor si nu acel cineva care conteaza cu adevarat. Multi spun ca sunt egoista si dificila. Daca ma gandesc la mine, nu inseamna ca sunt egoista sau dificila, ci inseamna ca imi pasa de sufletul si de viata mea. Cred foarte mult in puterea exemplului si-mi doresc ca din ce in ce mai multi oameni sa creada in ei si sa isi dea voie sa traiasca si sa se exprime exact asa cum isi doresc.

Mi-am dorit mereu si m-am si pricopsit in timp, cu oameni asumati, sinceri, puternici, veseli, implicati si disponibili. Va multumesc prieteni, pentru ca existati si mai ales pentru ca m-ati ales si ma iubiti asa cum sunt, buna dar si rea! Va ador pentru ca sunteti cei mai misto oameni pe care puteam sa-i am alaturi!

 

 

 

 

 

 

 

 

7 Comments

  • Gabriela Enea
    24/07/2020 at 07:55

    Ha! Ce sansa pe mine de a va fi cunoscut! Recunoscatoare…Minunate povesti, minunati oameni 🙂

    Reply
    • Mami si Tati scriu
      24/07/2020 at 13:05

      Iti multumim din suflet pentru tot! Esti un om frumos care a crezut in noi de cand ne-a cunoscut, iar asta conteaza enorm.

      Reply
  • IOANA DUCA
    28/07/2020 at 14:32

    MAMI SI TATI SUNTETI MINUNATI!!!!!

    Reply
  • The other Zuza
    26/08/2020 at 22:18

    Zuza, as fi onorata sa stiu ca vorbeai un pic si cu gandul la mine.

    Reply
    • Mami si Tati scriu
      27/08/2020 at 18:16

      Zuza mea…Stim amandoua cati ani sunt de cand ne cunoastem, cate discutii de suflet purtam si cate emotii impartasim. Esti un om extrem de frumos si bun. Te pretuiesc pentru asta si pentru multe altele, prietena mea!

      Reply
  • The other Zuza
    13/09/2020 at 21:34

    You are melting my heart, my precious Zuza.

    Reply

Lasă un Răspuns

Acest site utilizează cookie-uri. Prin continuarea navigării sunteţi de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informaţii puteţi consulta Politica de confidenţialitate a datelor personale. Vezi detalii
Sunt de acord