Sunt inca plecata cu serviciul la malul marii, iar astazi incep programul pe seara pentru ca filmam de noapte. M-am obisnuit ca dupa aproape o luna de trezit la ora 6:00, sa ma trezesc dimineata devreme. Stiam ca in conditiile date nu e prea bine sa dorm doar atat asa ca am incercat sa mai trag de mine sa stau in pat, dar mai mult de ora 09:00 nu am reusit.
Dupa ce mi-am facut putina ordine in camera, am coborat la micul dejun, unde am mancat singura si am picat pe ganduri. Ma gandeam la cum stateam singura la masa, desi eu urasc sa fiu singura, mai ales cand mananc.
– Dar hai ca nu e chiar asa de rau, mi-am zis in gand si am continuat sa mananc reflectand in acelasi timp la viata mea.
Mi-am dat seama cu aceasta ocazie ca nu am multe momente in care fac asta, pentru ca mintea mea este mereu ocupata cu foarte multe lucruri in acelasi timp. Desi sunt o persoana foarte organizata in tot ceea ce fac, in mintea mea de cele mai multe ori este un haos total. Sunt un om al gandurilor neintrerupte, ba chiar sunt in stare sa nu dorm doar ca sa gandesc.
Mintea mea nu sta linistita niciodata. Este intr-o alergatura continua. Alearga din trecut in prezent, din prezent in viitor, de la copii la sot, de la sot la prieteni, de la prieteni la familie, de la serviciu la timpul liber, de la vacante la planuri de sarbatori, de la bune la rele si le ia pe toate si inapoi ca nu cumva sa se plictiseasca.
Azi insa, parca am obosit. Am obosit si nu vreau sa ma mai gandesc la nimic. As sta si as privi in zare doar admirand frumusetea naturii. M-am decis asadar sa cobor singura pe plaja in fata hotelului ca sa privesc, sa respir si sa ma bucur de tot ceea ce ma inconjoara.
La plecarea din hotel mi-am luat totusi si laptopul cu mine, ca sa fie in cazul in care apare ceva urgent de facut pentru serviciu. Nu a aparut nimic in afara de… ganduri. Asa ca am deschis laptopul si le-am lasat sa curga pentru a ma elibera.
M-am trezit admirand privelistea si gandindu-ma ca libertatea asta de a fi singura, pe mine nu ma defineste ca om. Eu sunt un om dependent. Sunt o persoana care iubeste sa fie inconjurata de oameni, fie ei doar si cei mai apropiati.
Nu concep viata singura, fara baietii mei iubiti, sau fara prietenele mele bune. Fara familie sau fara conversatiile interesante avute cu oameni dragi de la serviciu. Tanjesc dupa zambete sincere, dupa imbratisari prietenoase si dupa oameni misto care sa priveasca frumusetea fiecarui om din fata lor. Imi place uneori si sa stau singura, insa in permanenta cu gandul langa cineva drag mie. Aceasta libertate completa nu e pentru mine, asa ca-i multumesc creierului meu ca ma tine ocupata mereu.
Azi sunt libera la malul marii, dar atat de dependenta de oamenii frumosi din viata mea, iar asta-mi ocupa toate gandurile!
Niciun Comentariu