O zi cu nazdravanii prin Venetia

De cand au aflat ca mami si tati pleaca impreuna 3 zile in Venetia, Rares si Calin si-au dorit si ei sa ajunga aici la un moment dat. Si-au dorit sa vada care e treaba cu orasul asta al iubirii despre care aflasera de la parintii lor. Le-am promis asadar, ca la un moment dat vom pasi toti patru prin frumoasa Venetie, iar ei stiu amandoi, ca atunci cand mami si tati promit ceva se si intampla.

Experienta noastra in doi prin Venetia o puteti gasi aici.

In turul nostru de anul trecut cu autorulota prin Europa, ne-am organizat astfel incat sa ajungem si cu ei o zi in acest oras frumos. Nu pot sa descriu bucuria de pe chipul lor din momentul in care au auzit ca vor ajunge acolo unde au fost mami si tati. Entuziasmul a fost si mai mare atunci cand le-am zis ca in acest oras nu exista masini care circula pe strazi si ca tot transportul se realizeaza doar pe apa si pe jos.

Am lasat autorulota fiind de dimensiuni mari in Tronchetto Parking, parcarea de la intrarea in oras. De acolo am luat trenul-metrou asa cum l-au denumit micutii, sau “people mover”-ul cum il numesc italienii, direct pana in Piazzale Roma. Biletul ne-a costat 1,5 euro de persoana. Nazdravanii au fost uimiti de felul in care arata acest mijloc de transport, mai ales ca merge pe o sina suspendata, de unde se vedeau mult mai bine imprejurimile.

Prima destinatie de acolo a fost evident celebra Gara Santa Lucia. Nici un oras fara gara vizitata, atunci cand ai baieti pasionati de trenuri. Rares si Calin au fost extrem de fericiti, mai ales ca trenurile de acolo nu seamana deloc cu ce stiu ei din Romania. Doar in gara cred ca am pierdut aproximativ 45 de minute. Mai apoi, ca sa castigam niste timp, le-am propus nazdravanilor sa ne plimbam impreuna cu vaporasul pe Marele Canal.

Chiar in fata garii este o statie de vaporetto si un centru pentru bilete. Am achizitionat cate un bilet doar dus pentru fiecare, caci eram convinsi ca ne vom intoarce pe jos, ca sa putem explora din nou stradutele Venetiei. Ne-a costat parca undeva in jur de 7 – 8 euro si daca nu ma insel trebuia validat in maxim o ora sau doua de la achizitionare.

Am asteptat ce-i drept destul de mult vaporasul fiind plin sezon turistic, dar in cele din urma am reusit sa ne urcam  intr-unul si am pornit pe Marele Canal catre San Marco. Am avut noroc cu micutii nostri, caci in acest fel cativa turisti ne-au lasat mai la margine vazandu-i pe ei ca se chinuie sa vada imprejurimile si am putut admira toti patru mult mai usor frumusetea Venetiei.

Baietii au fost uimiti si fericiti, dar nu atat de fericiti cum au fost cand am ajuns in Piata San Marco si i-am scos la cate o inghetata. Stiam cu totii ca inghetata italienilor este una dintre cele mai gustoase, iar ai nostri copii sunt inebuniti dupa acest dulce. Am incercat sa ne savuram deliciosul desert stand in fund pe scarile din celebra piata, dar o doamna paznic ne-a rugat sa ne ridicam spunandu-ne ca acest lucru este interzis.

Nu ni se intamplase asta in scurta noastra vacanta in doi avuta inainte, asa ca am indraznit sa intrebam de ce nu avem voie sa stam acolo, mai ales ca nu eram singurii care faceau asta. Stiam de data trecuta ca acesta este deja un obicei al turistilor care vin sa viziteze faimoasa piata si se odihnesc pe treptele de acolo admirand peisajul.

Ni s-a spus ca toata Piata San Marco este considerata principal obiectiv turistic si nu avem voie, pentru ca trebuie sa ne purtam ca intr-un muzeu pe toata suprafata ei. Am plecat mai departe sa ne plimbam prin piata si am dat peste o multime de porumbei care se plimbau agale printre turisti.

Nazdravanii nostri au vrut sa ii hraneasca cu putin cornet de la inghetata lor, insa aceeasi doamna a venit si ne-a spus ca si acest lucru este interzis. Nu aveam voie sa hranim pasarile, pentru ca italienii incearca sa scape de ele din cauza ca le distrug obiectivele turistice pe care isi fac cuiburi si pe care lasa multa mizerie. Am inteles si acest lucru, insa cele doua incidente ne-au cam indepartat de Piata San Marco si ne-au facut sa ne pierdem printre stradute, pentru a descoperi alte locuri mai fara restrictii.

Am gasit in drumurile noastre si magazine de suveniruri de unde am cumparat mascute de carnaval. Tot din Venetia le-am cumparat baietilor si primele lor ceasuri de mana pentru ca cei de la Swatch aveau niste modele foarte dragute pentru copii.

Rares si-a dorit mult sa trimita o vedere prietenei sale din Bucuresti direct din Orasul Iubirii, asa ca am cautat un astfel de loc, de unde putem sa-i indeplinim dorinta nazdravanului mare, mai ales ca ni s-a parut foarte dragut gestul sau.

Ne-am plimbat mult pe stradutele inguste, dar si prin pietele frumoase, am facut poze, dar la un moment dat am ajuns si la faimosul magazin Disney, unde de altfel ne-am si propus sa ajungem, iar Calin cu Rares stiau acest lucru. Cred ca am stat o ora intreaga in magazin si evident ca nu am plecat cu mana goala. Insa nazdravanii au fost foarte intelegatori ca de obicei si nu ne-am lasat acolo toti banii de excursie.

Dupa o asemenea experienta si dupa toate emotiile care i-au incercat printre multimea de jucarii, micutilor li s-a facut foame, asa ca unde era mai potrivit pentru noi sa mancam decat la Trattoria Sempione. Am descoperit acest loc in prima noastra vacanta in Venetia si a devenit unul dintre preferate. Este dragut, e pe malul apei chiar in fata unei statii pentru gondole, au mancare delicioasa si un ospatar care vorbeste romaneste.

Nazdravanii s-au jucat frumos cu noile jucarii si s-au distrat putin si cu mancarea in timp ce ne spuneau tot felul de povesti inventate, povesti despre creveti, lei si alte animale.

De acolo ne-am pierdut din nou pe stradute si am explorat pana la lasarea serii, cand ne-am indreptat usor catre autorulota si am pornit mai departe in vacanta visurilor noastre.

Venetia ne-a surprins si de aceasta data si probabil ca o va face la fiecare vizita, pentru ca este un oras vechi, frumos, colorat, cu o istorie bogata si o cultura deosebita.

Promisiune indeplinita!

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *