Pestera Devetashka si Cascadele Krushuna

Am vazut aceste 2 locuri superbe in mini vacanta noastra in patru prin Bulgaria. A fost o fuga de 3 zile prin vecini, fuga ce ne-a spalat creierii cu peisaje minunate si aer curat, iar mai multe gasiti aici.

Pestera Devetashka

Ne-am dorit sa ajungem aici cu nazdravanii care sunt mari exploratori de pesteri. Se afla cam la 20 de kilometri distanta de Lovech despre care am scris aici, pe malul drept al raului Osam, asa ca dupa micul dejun am pornit direct catre pestera.

Este una dintre cele mai mari din Bulgaria si masoara ca lungime undeva in jur de 2440 de metri, iar ca suprafata 20.400 mp.

Vazusem in cateva poze pe internet frumusetea acestui loc, insa odata ajunsi aici am ramas cu gura cascata. In primul rand pentru ca drumul din parcare si pana la intrarea in pestera a fost presarat cu fluturi.

Fluturi de toate dimensiunile si culorile ne-au insotit si ne-au gadilat la fiecare pas. Nu toti au stat la poze, insa am gasit si cativa mai dornici de afirmare.

In al doilea rand pentru ca grandoarea acestui loc nu se simte pe deplin din poze, ci doar la impactul cu realitatea.

Mai apoi am fost uimiti cand am vazut cate specii de pasari traiau in pestera si cate cuiburi aveau in aproape fiecare gol de stanca bun pentru asa ceva. Liliecii erau protejati fiind in perioada de reproducere si anumite zone ale pesterii erau inchise special pentru a nu-i deranja.

Golurile imense din tavanul pesterii ne-au lasat sa ne bucuram de albastrul cerului si permiteau soarelui sa ne mai arunce cate o raza care sa incalzeasca locul umed si racoros.

Nazdravanii s-au cocotat pe unde au putut, au gasit insecte si soparle prietenoase, au cumparat magneti de frigider in forma de lilieci fosforescenti si ne-au batut la cap sa mai gasim si alte pesteri, ceea ce am si facut.

 

Cascadele Krushuna

Drumul nostru de la Pestera Devetashka a continuat spre frumoasele Cascade Krushuna, iar fluturii ne-au insotit in aceasta zi peste tot. Pe drum am vazut si un sarpe la un moment dat, iar tati s-a dat jos sa-l goneasca de pe sosea ca sa nu sfarseasca la fel ca prietenul sau mort de langa. Pentru mine si Calin acest lucru a fost inspaimantator, insa pentru Rares a fost amuzant si maret.

Stiam ca pana la cascade aveam de parcurs un drum pe munte, asa ca ne-am echipat corespunzator si bine am facut. Ne-am intors plini de noroi pe bocanci, dar cu picioarele intregi si fara incidente pe traseu.

Am primit la achizitionarea biletelor de acces care ne-au costat undeva in jur de 15 – 20 de leva, o harta a locului. Am ales sa mergem prima oara pe traseul marcat cu rosu, pe care l-am facut destul de usor in aproximativ 45 de minute cu tot cu popasuri si opriri dese la poze.

Acesta este traseul cu cele mai multe caderi de apa. Peisajul vazut a fost spectaculos, dar o sa las pozele sa vorbeasca in locul meu, mai ales ca nu as putea descrie in cuvinte toate frumusetile vazute de noi pe traseu.

Mai apoi ne-am intors in acelasi punct de unde plecasem pe traseul rosu, ca sa pornim si pe traseul albastru pentru ca nu exista alta varianta de legatura intre ele. Acesta a fost mai lung si usor mai obositor, in special pentru copii.

Nazdravanii insa au rezistat cu brio, in ciuda faptului ca noi nu suntem neaparat obisnuiti cu drumetiile. Au alergat, au cautat si alergat fluturi, au vazut serpi pe traseu si ne-au provocat sa mergem cat mai departe in aceasta aventura, pentru ca noi la un moment dat am vrut sa ne intoarcem crezand ca nu mai avem nimic de vazut.

Pe drum am descoperit Pesterile Maarata si Vodopada, iar nazdravanii s-au jucat aici de-a oamenii muntilor imaginandu-si pesterile ca fiind casele lor uriase si distrandu-se intr-o lume doar a lor.

Desi am mers cu harta in mana, am avut de multe ori senzatia pe traseu ca am vazut tot ce se putea din cauza unor bariere asezate destul de ciudat. Micutii ne-au ajutat in cele din urma sa ne continuam drumul pana la capat, tragandu-ne sa ne aventuram prin padure, adica pana la Cascada Misterioasa .

Aici tati s-a cocotat cat mai aproape de apa alaturi de nazdravani pentru a se racori dupa drumul destul de ingust si alunecos pe care l-am parcurs.

Am descoperit niste locuri foarte frumoase in Muntii Balcani, despre a caror existenta habar nu aveam. Ne-am propus asadar sa revenim la un moment dat si sa mai cautam si altele, ca sa adunam cat mai multe amintiri plimbarete.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *