Menu
Impreuna prin lume

Un zambet pentru Targoviste

Noaptea trecuta am dormit cu Rares. Am stabilit de ceva timp ca joi este noaptea in care noi doi dormim impreuna. A fost tare misto, pentru ca pustiul avea chef de vorba. Si am palavragit noi pana tarziu in noapte, iar apoi si-a dorit sa se cuibareasca si sa adoarma pe bratul meu.

Dimineata ne-am trezit pe la 09:30 si pentru ca stiam ca tati si Calin dormeau inca, am mai zacut in pat la iubirit si la palavragit cu nazdravanul cel mare. Vorbisem cu Alex sa mergem prin Herastrau astazi stiind ca nu am mai fost de mult timp, dar cand i-am propus micutului, am primit in schimb un oftat greu si un refuz tacut. Vazandu-l asa, ma gandesc repede la o reconfigurare a traseului si il intreb privindu-l pentru a-i vedea reactia:

  • Oare imi dai un zambet daca plecam azi pana la Targoviste si inapoi?

Evident ca raspunsul lui a fost o topaiala zdravana de fericire si un urlet in soapta ca sa nu ii trezeasca pe cei doi lenesi. I-am trezit totusi impreuna mai apoi si le-am povestit planul nostru. A fost primit cu laude si ovatii si apoi am inceput sa ne pregatim.

Am reusit sa iesim pe usa casei abia pe la 11:30, insa nu ne grabeam nicaieri. Am pornit usor spre A3 si apoi am mers spre centura Ploiestiului, unde la un moment dat am facut stanga spre Stoenesti pe un drum pe care nu am mai mers pana in acest moment. Ni s-a parut mai frumos decat drumul clasic de Targoviste prin Chitila pe care l-am folosit noi pana acum.

Primul popas l-am facut pe la 13:00 in fosta comuna Haimanale, actuala I.L.Caragiale. Am oprit special ca sa vedem muzeul realizat in memoria celebrului scriitor care s-a nascut aici. Casa in care a locuit scriitorul nu mai exista, dar in anul 1979 s-a deschis Muzeul Memorial I.L. Caragiale  intr-o casa construita chiar la drumul national ce leaga Ploiestiul de Targoviste.

In muzeu am gasit o colectie foarte mare de carti rare, telegrame, afise ale comediilor sale si fotografii ce ilustreaza momentele importante din viata scriitorului.

Mai apoi am pornit catre Gradina Zoologica Chindia. Am parcat chiar langa parc si am luat-o agale spre intrare, dar doar dupa ce nazdravanii s-au cocotat in cativa copaci din drumul nostru.

Baietii au fost fascinati ca intotdeauna de animalute si Rares in special de pasari. Inca de cand a auzit ca mergem la Zoo, a inceput sa se gandeasca la cate pene va gasi. Si a gasit, chiar daca unele au fost mai greu de adunat. L-a mai ajutat tati cu un bat prin gard, a mai sarit el peste cateva tufe si intr-un final, a reusit sa culeaga destule.

A reusit sa isi mareasca frumoasa colectie de pene cu o pana de vultur plesuv, cateva pene de paun, o pana de bufnita si una de strut si a plecat fericit de la zoo. Animalutele de la Zoo Chindia sunt foarte bine ingrijite, locul este curat si micutii nostri au fost extrem de incantati.

Calin a fost si el extrem de fericit datorita animalelor vazute si mai ales pentru ca atunci cand am iesit din zoo, am oprit in fata chioscului de inghetata. Este desertul lui preferat, pe care il mananca fara sa clipeasca .

Dupa zoo am mers sa vizitam Curtea Domneasca unde nu am mai ajuns pana acum. Am mai fost in Targoviste, insa acest loc l-am vazut doar din exterior. Din pacate pentru noi, dar din fericire pentru acest ansamblu istoric, Turnul Chindiei si Biserica Mare Domneasca sunt in renovare si nu se pot vizita.

Chiar si asa, plimbarea noastra aici a fost minunata. Asta in special pentru ca ai nostri pitici si-au inventat tot felul de jocuri si povesti, au ras si au alergat incontinuu. Au cutreierat curiosi fiecare coltisor si beci intalnit.

A incercat tati sa faca pe ghidul, dar fara prea mari sanse de reusita de data asta. Ba, pana la urma, s-a molipsit si el de la nazdravani si a inceput sa alerge si sa se tavaleasca cu ei prin iarba.

Ne-am bucurat de ziduri vechi, de peisaje, de caldura soarelui si de un apus frumos in acest loc. Aproape de ora inchiderii ne-a apucat o foame de nu stiam cum sa fugim mai repede de acolo.

Am decis impreuna sa mergem in centrul vechi al orasului ca sa bagam ceva in stomac. Inainte ne-am si plimbat putin pe acolo, dar nu am rezistat foarte mult din cauza sunetelor scoase de burtici. A trecut ceva timp de cand nu ne-am mai bucurat de o terasa in aer liber, asa ca am profitat din plin, chiar daca ne era un pic rece. Am mancat la Casa Veche si am fost foarte multumiti de gustosenia si aspectul mancarii comandate.

La plecare ne-am amintit ca pe drumul Bucuresti-Targoviste, nazdravanul mare ne spusese ca isi doreste sa vada gara din oras. Am mers evident inainte sa parasim orasul, sa vedem gara. Fericire maxima pe copii, insa racoarea serii isi spunea deja cuvantul, asa ca nu am stat mult si am pornit inapoi spre casa.

La cateva zile distanta am mers si prin Herastrau, caci pana la urma le-a venit cheful nazdravanilor si evident ca nu au uitat.

Ne-am bucurat din plin de ziua petrecuta in Targoviste, insa ne-a si crescut dorul de vacantele de dinainte de pandemie, cand nu existau atatea proceduri, riscuri si reguli de respectat. Suntem convinsi insa ca nu va mai trece mult pana vom reveni la cei patru plimbareti de altadata.

Niciun Comentariu

    Lasă un Răspuns

    Acest site utilizează cookie-uri. Prin continuarea navigării sunteţi de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informaţii puteţi consulta Politica de confidenţialitate a datelor personale. Vezi detalii
    Sunt de acord